Câteva doctorii recomandate românilor la sfârșitul veacului al XVIII-lea

În 1794 la Sibiu se tipărea „Istoriia a Alexandrului celui Mare din Machedoniia, și a lui Darie din Persida Înpăraților”.

Lucrare cuprinde și capitolul „Arătări de vreo câteva doftorii și meșteșuguri”?

„Cine nu aude bine, sau aude cam rău

Rade rădiche, pune sare peste dânsa, lasă-o să stea doazeci și patru de ceasuri, apoi stoarce-i zama dintr-însa și bagă în ureche cu bumbac.

Cine are mătrice, sau altă rosătură în pântece

Să stoarcă numai trei picături din balegă de cal proaspătă, și să le bea în vinars, și să se ție cald, să nu răcească.

Pentru tusă

Ia ceapă și o coace în foc, și îți unge tălpile picioarelor cu dânsa.

Pentru păduchi de la vită

Spală-o frumos și apoi o unge cu uleiu de in, că pier păduchii toți (…) Prăfușor când să face ceva la picior, sau de-i umflat

Să iai făină curată patruzeci și opt de dramuri, plumb ars adecă cenușă cu care zămălțuesc olarii șaisprezece dramuri, și să o amesteci cu tărâță de săcară, și să pui pe o pânzătură, să legi la locul cel bolnav, sau pe umflătura picioarelor.

Cerneală frumoasă roșie să faci

Amestecă și freacă adecă chinavar ținabor cu apă cu apă foarte bine, și bagă vreo câteva picături de gălbănuș de ou în lăuntru, și așa o mestecă până când vei vedea că curge din condei lesne”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric