Câți bani au ajuns în sistemul de sănătate din România. Cheltuielile au crescut cu 29% în doi ani

Bugetul total al sănătății din România a atins în 2025 un maxim istoric de 127,98 miliarde de lei, echivalentul a 6,68% din PIB. În același timp, statul român nu dispune de un sistem informatic care să permită urmărirea transparentă a modului în care este cheltuit fiecare leu din sistemul medical.

Câți bani ajung în sistemul de sănătate din România și unde se duc

Studiul „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, ediția a II-a, realizat în 2026 de Academia de Studii Economice din București pentru anul de referință 2025 și finanțat exclusiv din fonduri private de Rețeaua de Sănătate Regina Maria, evidențiază probleme importante în ceea ce privește colectarea și corelarea datelor din sistemul sanitar.

Cercetarea arată că fiecare instituție utilizează propriul cod și propriul software. Pentru a calcula gradul real de ocupare din spitale, cercetătorii ASE au fost nevoiți să coreleze manual datele pentru mai mult de 1.000 de secții spitalicești.

Lansarea oficială a studiului a evidențiat dificultățile întâmpinate în analiza fluxurilor financiare din sănătate. Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și Institutul Național de Statistică (INS) colectează date după reguli diferite, iar sistemele lor administrative nu pot comunica între ele.

Rectorul Academiei de Studii Economice din București, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, a explicat că expertiza academică urmărește să ofere o imagine mai aprofundată asupra mecanismelor de finanțare a serviciilor medicale. Studiul identifică principalele fluxuri financiare din sistemul sanitar și oferă o bază de analiză pentru politici publice fundamentate pe informații și date obiective.

Câți bani sunt cheltuiți pentru sănătate

Potrivit studiului ASE, cheltuielile curente totale cu sănătatea din România au ajuns în 2025 la 127,98 miliarde de lei, echivalentul a 25,7 miliarde de euro. Valoarea este cu 29% mai mare decât cea din 2023, când cheltuielile s-au ridicat la 99,2 miliarde de lei.

Cheltuiala anuală pentru fiecare locuitor a ajuns la 1.319 euro. Este pentru prima dată când România depășește pragul de 1.300 de euro pe locuitor. Prin comparație, media Uniunii Europene este de 3.832 de euro PPC.

Sănătatea reprezintă 6,68% din PIB-ul României, în timp ce media Uniunii Europene este de 10% din PIB.

Din totalul banilor alocați pentru sănătate, 71,98%, respectiv 92,12 miliarde de lei, provin din sectorul public. Sectorul privat asigură 28,02%, adică 35,86 miliarde de lei.

Anul 2025 a adus și o premieră în privința contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate. CASS a acoperit pentru prima dată mai mult de jumătate din finanțarea totală a sistemului, respectiv 51,15%, ceea ce înseamnă 65,46 miliarde de lei. În 2023, contribuția CASS la finanțarea sistemului era de 42,5%.

În ceea ce privește destinația banilor, deși 72% din fondurile sistemului sunt publice, 57,52% din cheltuiala curentă totală ajunge la furnizori privați. În această categorie intră farmaciile, clinicile, laboratoarele și spitalele private. Furnizorii publici primesc restul de 42,48%.

Dacă sunt analizate fondurile decontate direct de CNAS prin Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), furnizorii privați încasează 48,5%, respectiv 37,77 miliarde de lei.

Spitalele și medicamentele consumă cea mai mare parte a banilor

Serviciile spitalicești și produsele farmaceutice, împreună cu dispozitivele medicale, absorb aproximativ 70% din resursele sistemului.

Serviciile spitalicești au consumat în 2025 45,77 miliarde de lei, reprezentând 36% din cheltuielile curente totale cu sănătatea.

Produsele farmaceutice și dispozitivele medicale au primit 44,18 miliarde de lei, adică 34% din total.

Ambulatoriul a primit 32,16 miliarde de lei, reprezentând 25% din resurse.

O mare parte din banii spitalelor publice merge către salarii

Analiza detaliată a cheltuielilor spitalicești evidențiază o distorsiune financiară importantă. Deși spitalele publice primesc cea mai mare parte a fondurilor, banii nu sunt direcționați în principal către tratarea pacienților sau către decontarea serviciilor medicale, ci către acoperirea creșterilor salariale acordate de-a lungul anilor.

În 2025, 16,94 miliarde de lei au reprezentat transferurile destinate creșterilor salariale, denumite „influențe salariale”. Acestea sunt calculate ca diferență față de salariile din 2016.

Suma destinată acestor creșteri salariale este mai mare decât valoarea tuturor serviciilor medicale spitalicești decontate de spitalele publice, care s-a ridicat la 14,86 miliarde de lei.

În multe spitale publice, mai mult de 50% din banii primiți de la CNAS sunt alocați automat pentru salarii, independent de volumul serviciilor furnizate sau de numărul pacienților tratați.

În total, spitalele publice ajung la un buget de 31,81 miliarde de lei, format din servicii și subvenții salariale.

În cazul spitalelor private, acestea primesc de la CNAS doar 2,06 miliarde de lei pentru spitalizarea continuă, plata fiind făcută strict în funcție de serviciile realizate.

Problema faptului că jumătate din bugetul spitalelor din România este direcționat către influențe salariale era cunoscută încă din vară. Atunci, Larisa Mezinu-Bălan, vicepreședinta CNAS, preciza că jumătate dintre cheltuielile pentru spitale reprezintă aceste influențe salariale, destinate plății medicilor și personalului medical din spitalele publice.

Cercetătorii ASE au potrivit manual datele pentru secțiile spitalicești

O altă problemă importantă evidențiată de cercetare este lipsa interoperabilității în ceea ce privește infrastructura spitalicească.

În relație contractuală cu casele de asigurări se află un număr comparabil de unități spitalicești: 373 de spitale publice și 407 spitale private.

Capacitatea celor două sectoare este însă foarte diferită. Sectorul public deține peste 95% din paturile contractate pentru spitalizare continuă, respectiv 110.635 de paturi publice, față de doar 5.090 de paturi private.

În schimb, sectorul privat s-a orientat puternic către spitalizarea de zi. În acest segment, unitățile private dețin 39,8% din cazuri, adică 2,3 milioane de cazuri în 2025.

Pentru a analiza gradul real de ocupare a paturilor la nivelul secțiilor, echipa ASE a trebuit să proceseze manual datele, deoarece sistemele software utilizate de instituții funcționează în paralel și nu folosesc aceleași coduri.

Dr. Dragoș Garofil, medic și expert în politici de sănătate din echipa de cercetare ASE, a explicat că instituțiile care ar trebui să lucreze împreună folosesc nomenclatoare diferite. Pentru calcularea gradului de ocupare la nivel de secție, datele privind structura paturilor sunt într-un fișier Excel cu o anumită codificare, în timp ce activitatea este transmisă către Institutul Național de Management folosind o altă codificare a secției.

Potrivit acestuia, atunci când cercetătorii au încercat să coreleze datele, aproximativ 3.000 dintre cele 6.000 de secții nu s-au potrivit. Echipa a trebuit să facă modificări, iar aproximativ 1.000 de secții au fost preluate și potrivite manual, individual.

„A fost un mare chin pentru că instituții care, teoretic, trebuie să lucreze unele cu altele, folosesc nomenclatoare diferite. Pentru a calcula gradul de ocupare la nivel de secție de spital, nimeni nu are datele conexe. Structura de paturi este un Excel cu o codificare, iar activitatea se duce la Institutul Național de Management pe o altă codificare, a secției. Când ne-am pus cap la cap, 3.000 din 6.000 de secții nu s-au potrivit. A trebuit să facem modificări și am ajuns la 1.000 pe care le-am luat manual, individual, și a trebuit să le potrivim”, a explicat dr. Dragoș Garofil, medic și expert în politici de sănătate din echipa de cercetare ASE.

De ce instituțiile nu folosesc o bază de date comună

Lipsa unei baze de date comune și faptul că instituțiile folosesc nomenclatoare diferite au fost puse pe seama mai multor probleme, printre care aplicarea insuficientă a legislației, excesul de birocrație și lipsa unei decizii ferme la cel mai înalt nivel.

Dr. Adrian Pană, director CNSSP din cadrul INSP, a arătat că posibilitatea modificării manuale a unor tabele permite apariția unor diferențe între unități. Potrivit acestuia, fiecare spital își poate organiza centrul de cost după propriile criterii, iar statele de plată sau statele de funcții pot fi construite într-un model personalizat, chiar dacă există un tipar.

El a indicat și modul în care a fost abordată digitalizarea sistemului de sănătate prin PNRR. În loc ca instituțiile să fie interoperabilizate și să utilizeze același limbaj informatic, s-a optat pentru achiziția de noi software-uri și echipamente hardware.

Problema este accentuată de situația în care mai multe spitale din același oraș folosesc același sistem software, însă informațiile despre pacient nu pot circula automat între unități. În acest context, pacienții ajung să transporte între spitale dosare, CD-uri, stick-uri și alte documente.

Adrian Pană a mai arătat că unele dintre probleme țin de reglementări care intră în responsabilitatea ministrului Sănătății. Codificarea este reglementată prin ordin de ministru, astfel că problema nu este una exclusiv tehnică. Potrivit acestuia, există numeroase acte normative privind codificarea care nu sunt puse în aplicare și nu există o componentă suficientă de monitorizare și control.

Dr. Dragoș Garofil consideră că pentru armonizarea datelor și procedurilor este necesară o structură de coordonare la nivelul Administrației Prezidențiale sau al Guvernului, care să aducă toate instituțiile la aceeași masă. În opinia sa, există oameni dedicați, însă aceștia ajung de multe ori să muncească fără ca rezultatele să poată fi integrate într-un sistem comun.

Prof. dr. Cristian Vlădescu, fost președinte al CNAS, a susținut aceeași idee, apreciind că pentru realizarea unei astfel de armonizări este nevoie de o autoritate cu suficientă putere pentru a reuni instituțiile și interesele implicate.

Studiul a fost finanțat integral din fonduri private

Fady Chreih, CEO al Rețelei de Sănătate Regina Maria și finanțatorul studiului, a arătat că realizarea cercetării a întâmpinat dificultăți inclusiv în găsirea unor parteneri. Studiul a fost finanțat de Regina Maria, iar cercetătorii ASE au întâmpinat mai multe obstacole în obținerea documentelor necesare.

Finanțatorul a subliniat importanța unor discuții despre sistemul de sănătate bazate pe cifre și pe date analizate de experți. Potrivit acestuia, astfel de analize ar trebui să permită decidenților politici, experților din domeniul medical și mediului academic să poarte discuții fundamentate atunci când sunt luate decizii importante pentru România.

Finanțarea spitalelor, bazată pe o formulă considerată depășită

Sistemul actual de finanțare a sănătății este în vigoare de mai mulți ani și se bazează pe aceeași formulă. Potrivit informațiilor prezentate în cadrul studiului, acesta este considerat depășit deoarece penalizează spitalele performante și încurajează menținerea unor structuri rigide.

În acest context, Cseke Attila a propus eliminarea finanțării în funcție de numărul de paturi, argumentând că activitatea medicală ar trebui finanțată în funcție de serviciile medicale efectiv realizate, nu de numărul de paturi existente.

Datele analizate de Academia de Studii Economice arată astfel dimensiunea finanțării sistemului sanitar, dar și dificultățile administrative care apar atunci când datele provenite de la instituții diferite trebuie corelate. În cazul analizei gradului de ocupare a secțiilor, lipsa unor coduri și sisteme comune a făcut necesară verificarea manuală a aproximativ 1.000 de secții spitalicești.