Aceste experienţe ne arată că Africa, respectiv ţările în curs de dezvoltare, nu reprezintă o singură realitate. Ele ne arată că nu putem vorbi de o singură modalitate de abordare a politicii de dezvoltare, universal valabilă. În plus, subliniază necesitatea unei noi direcţii în acordarea ajutorului european.

Uniunea Europeană, ca întreg, este de departe un lider în ce priveşte acordarea de ajutoare pentru dezvoltare: asigurăm peste 50% din cele 100 miliarde de euro cheltuiţi anual  în acest scop la nivel global. Este un lucru cu care putem să ne mândrim. De-a lungul anilor, sute de milioane de oameni au fost ajutaţi să scape de sărăcie, să se hrănească corespunzător şi să beneficieze de instruire, să primească îngrijiri medicale şi să aibă acces la apă. Poziţia ocupată implică însă şi anumite responsabilităţi: cheltuirea eficientă a banilor, concentrarea atenţiei pe sectoarele relevante şi punerea accentului pe modalităţile optime de acordare a ajutorului, în vederea obţinerii unui impact maxim.

În acest sens, săptămâna aceasta am prezentat un "Program pentru schimbare" prin care am propus direcţia politicii europene de dezvoltare pentru anii următori. Consider că ajutoarele sunt în strânsă legătură cu ideea de solidaritate şi parteneriat cu ţările beneficiare. Acestea constituie fundaţia de care ţara respectivă are nevoie pentru a-şi construi un viitor solid. Este un catalizator, nu un panaceu.

Din ce este alcătuită această fundaţie?

În primul rând, mişcările populare din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu au evidenţiat faptul că progresele reale înregistrate în educaţie, sănătate şi consolidarea statului sunt esenţiale, dar nu suficiente pentru a asigura o creştere durabilă. S-a confirmat că dezvoltarea necesită democraţie şi bună guvernanţă. De aceea, propun întărirea legăturii dintre ajutorul acordat de UE şi respectarea statului de drept şi a drepturilor omului. Vom oferi sprijin bugetar doar atunci când relaţia cu ţara respectivă se bazează pe încredere şi siguranţă.

În al doilea rând, doresc ca ajutorul UE să se concentreze pe sectoarele strategice, vitale pentru o dezvoltare durabilă şi favorabilă incluziunii, şi pentru care ajutorul primit de la UE reprezintă o contribuţie esenţială. Mă refer la agricultură şi la siguranţa alimentară, pe de o parte, şi la accesul la surse de energie nepoluantă, pe de altă parte. Criza actuală a alimentelor ne reaminteşte dur că nicio ţară nu se poate dezvolta fără a asigura hrană populaţiei. Mâine, 9 miliarde de oameni din întreaga lume trebuie să se hrănească. UE se situează deja printre primii furnizori de hrană la nivel mondial. Totuşi, trebuie să avem în vederea creşterea impactului în acest sector, acesta având un efect multiplicator puternic asupra economiilor ţărilor în curs de dezvoltare, oferind, în acelaşi timp, noi oportunităţi de prevenire şi adaptare la schimbările climatice.

Accesul la energie reprezintă cel de-al doilea sector asupra căruia trebuie să ne concentrăm atenţia. La ora actuală, 1,4 miliarde de oameni, echivalentul populaţiei europene şi africane la un loc, nu au încă acces la energie. Este o piedică în calea dezvoltării ţărilor respective deoarece un sistem energetic neperformant are drept rezultat diminuarea cu 1-2% a potenţialului de creştere al acestor ţări. Ţările în curs de dezvoltare dispun de un potenţial neexploatat în ce priveşte dezvoltarea surselor de energie regenerabile, care le vor ajuta să combată schimbările climatice, să creeze noi locuri de muncă şi să stimuleze creşterea economică. În mod evident, în aceste două sectoare, doar contribuţiile financiare nu sunt suficiente. Voi promova surse de finanţare inovatoare, în special combinarea ajutorului acordat de UE cu împrumuturile instituţiilor de finanţare pentru dezvoltare.

În al treilea rând, pentru a consolida progresele realizate în ultimii 10 ani, vom continua să sprijinim educaţia şi sănătatea. Sunt convins ca beneficiile creşterii economice trebuie să fie distribuite echitabil în societate, dacă dorim ca ajutorul pe care îl acordăm să fie eficient pe termen lung. Brazilia este un exemplu de succes în acest sens, reprezentând combinaţia ideală de performanţe economice impresionante şi investiţii serioase în protecţia socială.

Este un program ambiţios, care urmează să fie adaptat în funcţie de necesităţile şi dificultăţile întâmpinate de fiecare ţară. Sunt convins, totuşi, că poate sta la baza unor poveşti de succes, dacă este pus în aplicare în parteneriat cu ţările beneficiare şi în colaborare cu alţi donatori. În orice caz, nu este o bătălie pierdută, deoarece ajutorul reprezintă o investiţie inteligentă în viitorul nostru comun. Combaterea sărăciei la nivel global este într-adevăr cea mai bună "poliţă de asigurare" a Uniunii Europene, în eforturile sale de a crea o lume mai stabilă, mai deschisă şi mai prosperă.

Andris Piebalgs,
Comisar European pentru Dezvoltare