Având traiul asigurat de zestrea ce-o primise de la cele două soții, Hennig Brand s-a dedicat alchimiei în casa sa din Hamburg.
El credea că e pe cale să descopere piatra filosofală, dar a descoperit cu totul altceva, care nu i-a adus niciun șfanț, dar, mai târziu, a ajutat oamenii să aprindă focul.
Alchimistul nostru era convins că urina umană conține aur, de unde și culoarea gălbuie.
El a încercat să încălzească urina, astfel încât lichidul să se evapore iar în vas să rămân doar aurul.
Și-a dat curând seama că doar cu urina lui șansele să se îmbogățească erau ca și inexistente.
Așa că a început să bată berăriile și să adune prețiosul lichid de la băutorii fruntași.
Se spune că în cariera s-a a colectat peste 5500 de litri de urină umană.
După ce a fiert și a tot fiert materia primă, Hennig Brand a obținut, în 1669, ceva, dar, în niciun caz, nu era aur.
Însă, a avut surpriza să vadă că produsul său strălucea în întuneric, cu o lumina albastră.
De fapt descoperise fosforul, pe care el l-a și botezat, pentru că lumina albastră i s-a părut un „foc rece”.
Brand nu a știut să folosească fosforul la ceva.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric