„De zece ani nu am văzut un teren curat din punct de vedere juridic în România. Înainte de criză, balanţa unei dezvoltări imobiliare cântărea mai mult în favoarea beneficiilor şi investitorii îşi asumau riscul achiziţiei unui teren cu probleme juridice“, a declarat Oana Albotă, în cadrul unui seminar pe teme imobiliare organizat de Ziarul Financiar.
Ea spune că terenurile sunt în continuare supraevaluate şi asta pentru că sunt grevate de o serie de sarcini şi ipoteci care nu permit proprietarului să scadă din preţ. Riscurile legate de legile de restituire a proprietăţii sunt şi ele crescute, deoarece există nenumărate exemple în care pentru acelaşi teren au fost eliberate mai multe titluri de proprietate sau în care restituirile s-au făcut cu terenuri sau imobile care aparţin altor persoane.
În plus, restricţiile impuse de bănci îndepărtează şi ele investitorii de noi proiecte imobiliare. Dacă înainte de criză se obţinea un credit chiar dacă era precontractată 50% din suprafaţa închiriabilă a viitorului proiect, astăzi, băncile cer un grad de 70-80% şi o contribuţie financiară a dezvoltatorului cu o pondere de 60-75% din valoarea construcţiei.
„O soluţie la această situaţie este ca dezvoltatorii să intre în parteneriate cu investitori care au deja terenul şi cu care pot împărţi riscul afacerii. În plus ar trebui să se pună capăt proceselor de restituire, iar statul ar trebui să fie mai activ în domeniul urbanismului“, a concluzionat Oana Albotă.