Pana in 1997, societatile organizatoare de jocuri de noroc functionau dupa legi scrise pe genunchi, copiate de pe legislatia internationala, dar neadaptate mediului autohton. In acea perioada s-a dezvoltat si piata neagra a acestui domeniu. „Se fura si se fura, hai sa fim seriosi! Dar sa nu generalizam. Fura cei care au una, doua masini electronice, pentru ca nu au aproape nimic de pierdut daca sunt prinsi. Daca vine inspectorul financiar, patronul urca aparatele in masina si dus este. Dar cum sa faca asta o firma care are zece masini sau un cazino?”, intreaba Dan Vajaianu, de la Asociatia Organizatorilor si Producatorilor de Jocuri de Noroc din Romania (AOPJNR). El afirma ca in 1997 erau 40.000 de masini electronice cu castiguri avizate, dar inca pe-atatea care functionau ilegal, de-spre care stiau si Ministerul Finantelor si Politia. Asociatia a propus la acea vreme ministerului sa nu mai avizeze ca societate organizatoare de jocuri de noroc o firma care are mai putin de zece masini electronice. Acest fapt presupunea o cifra de afaceri mai mare, responsabilitati mai mari si posibilitati mai mici de incalcare a legii. Oricum, parerea Ministerului Finantelor era formata: cazinourile, salile de bingo si firmele care detineau masini electronice cu castiguri s-au inmultit, ceea ce inseamna ca se castiga bine in domeniul acesta si putem sa impunem taxe mari, ca au de unde sa plateasca. Asa a aparut OG nr. 82/97, prin care erau „ajustate” taxele de autorizare a societatilor organizatoare de jocuri de noroc. Pentru autorizarea unei masini electronice se plateau 6.250.000 lei/ an, pentru o ruleta 30.000 ECU/an, iar pentru o masa de carti sau zaruri, 20.000 ECU/an.
„Dupa introducerea acestor taxe, am fost obligati sa oprim activitatea cazinoului. La 18 februarie 1998 am desfacut contractele de munca celor 50 de angajati si am intrat in conservare”, spune dezamagit presedintele Consiliului de Administratie al fostului Cazino Est, Cornel Motronea.
Dezamagirea n-ar fi fost prea mare daca in ceea ce a insemnat Cazino Est nu ar fi fost investite peste doua milioane de dolari. Bani nerecuperati, aproape in intregime.
Am venit, am jucat,
am plecat
Cat timp numarul de turisti sau oameni de afaceri straini a fost in crestere, cazinourile au avut clientela asigurata, cu precadere cele din Bucuresti, dar si cele din zonele turistice (Sinaia, Constanta etc.). Dupa alegerile din 96, prognozele aratau ca numarul acestora va creste. Realitatea a demonstrat contrariul. Avalansa de legi, dar mai ales de ordonante guvernamentale sau de urgenta a cam inlaturat investitorii straini, iar turismul, declarat prioritate nationala, a fost trecut la rubrica „si altele” in cadrul reformei si a luat-o incet la vale. Efectele s-au vazut si in activitatea cazinourilor.
1998 a fost anul in care s-au inchis multe cazinouri si sali de bingo. „1.500 de salariati, platiti de firme private (de cazinourile respective -n.n.) au trecut in somaj si au ajuns sa fie platiti de stat”, spune Cornel Motronea.
O data cu majorarea taxelor, noua legislatie a adus si schimbarea modalitatii de licentiere. Inainte, fiecare solicitant mergea la minister cu documentatia, un inspector o verifica si ii spunea daca si de ce acte mai are nevoie la dosar pentru a intra la autorizare. Acum, documentatia se lasa la registratura, iar raspunsul care poate fi de genul: „Mai aveti nevoie de o semnatura” vine la sediul firmei. Si asa, trece vremea si aparatele electronice cu castiguri sau mesele de joc nu functioneaza si nu aduc profit nici proprietarului, nici statului. Ba mai mult, in unele cazuri, proprietarul se foloseste de aparat si fara licenta: de aceasta data nu pierde decat statul.
In acelasi fel, adica pur mioritic, se desfasoara si activitatea de distribuire a cartoanelor de joc pentru salile de bingo. Singura institutie abilitata sa le distribuie este Imprimeria Nationala. Nu exista nici un sistem de precontract intre societatile care au sali de bingo si care au nevoie de cartoane si imprimerie. „Cine vrea cartoane, indiferent din ce colt al tarii este, vine la Bucuresti, sta la coada si asteapta sa se dea cartoane”, povesteste zambind Dan Vajaianu.
In esenta, statul se joaca de-a jocurile de noroc. Le-a lasat cativa ani sa se dezvolte, apoi a dat decizii prin care le-a inlaturat clientela turismul in scadere, investitiile straine, asemenea si, ca sa fie sigur ca va castiga la ruleta darilor, le-a marit taxele care se platesc inainte de a incepe activitatea.
Mai multe despre cauzele si
efectele inchiderii a 24 de cazinouri puteti afla din revista SUCCES numarul 19 din luna aprilie
