Convingerea este că Dincă face parte dintr-o reţea foarte bine organizată şi protejată de persoane cu foarte mare influenţă. Mai mult, el nu este decât o rotiţă mică din acest angrenaj al fărădelegii, care costă vieţi omeneşti.

În comentariile la materialul de data trecută, majoritatea cititorilor ne îndeamnă să continuăm ancheta şi dezvăluirile, şi pentru acest sprijin vreau să le mulţumesc din suflet tuturor. Există însă şi puţine comentarii care, fără a aduce niciun fel de argument că nu am avea dreptate în afirmaţia pe care am făcut-o, şi anume că Alexandra, judecând după probele de la dosar, nu a fost în casa lui Dincă, ci într-o alta, tot din Caracal, dar din alt cartier, ne certau că, în loc să ne ocupăm de problemele serioase pe care le are ţara acum, adică alegerile, tot dezgropăm cazuri vechi.

Mai întâi că nu dezgropăm nimic. Doar pentru cei care voiau să ascundă adevărul, Cazul Caracal a fost îngropat odată cu condamnarea lui Dincă. Pentru noi, el a rămas deschis şi am continuat cu investigaţiile. Noi şi alţi profesionişti care nu au crezut nici ei în povestea turnată de autorităţi. În al doilea rând, faptul că se conturează din ce în ce mai clar existenţa unei reţele de trafic de carne vie protejată de la nivel înalt, credem că este o chestiune cu mult mai importantă decât gâlceava şi datul la gioale ale unor candidaţi la nişte alegeri. Poate, dacă vreunul dintre ei va prezenta şi un proiect adevărat de ţară, vom comenta. Dar ceea ce se întâmplă acum în campanie, a rezumat perfect Ion Luca Caragiale în „Telegrame” cu acea celebră replică a lui Gudurău: „Ba pe-a mă-tii!”.

Şi, ca un ultim argument înainte de a trece la noi date din dosar, în Spania a fost destructurată zilele acestea o reţea de traficanţi români. Îngroziseră zona în care acţionau, atât de tare, încât cetăţenii formaseră patrule civile pentru a se apăra de ei. Până la urmă, Guardia Civil i-a arestat. Cine credeţi că erau, apropo de dezgropat morţi? Fix traficanţii din Ţăndărei, care în anul 2019 au fost achitaţi definitiv în cazul de trafic de copii din Marea Britanie.

Atunci, Bernie Gravett, poliţistul englez care a lucrat alături de români în Cazul Ţăndărei, a declarat: „Gruparea din Ţăndărei devine şi mai puternică cu această decizie atroce a Curţii. Este o zi tristă pentru justiţia din România”. Englezii au arestat atunci şi condamnat în Marea Britanie 120 de membri ai grupării. Cei de la noi au fost achitaţi. Iar previziunea poliţistului englez s-a adeverit. Aşa că uşor cu dezgropatul morţilor, că nu sunt morţi deloc.

Morţi deloc nu sunt nici cei din Dosarul Caracal.

Astăzi discutăm, aşa cum am promis data trecută, despre telefoane. Atât cel al Luizei Melencu, cât şi cel al Alexandrei Măceşeanu. Mai întâi, despre Luiza. Tefonul ei a mai funcţionat şi a mai fost folosit câteva luni bune după ce ea a dispărut odată cu el. Telefon care nu a mai fost găsit nici până în ziua de astăzi. În locul unde Dincă pretindea că l-a aruncat, căutările au fost zadarnice. S-a lansat atuci zvonul că ar fi fost luat de un cioban care obişnuia să-şi pască oile prin zonă. Acel cioban însă a declarat că nu a găsit niciun fel de telefon şi nici la percheziţia care i s-a făcut, nu a fost găsit. Avocata familiei Melencu a insistat în instanţă ca STS să stabilească traseul şi locurile din care a fost folosit telefonul Luizei după ce aceasta a dispărut. Nu s-a făcut nimic. Zilele trecute, totuşi, o instanţă a decis să se facă această cercetare de către STS, iar rezultatele să fie puse la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte telefonul Alexandrei, şi găsirea lui este o poveste, după părerea noastră, cusută cu aţă albă. Fata este răpită pe 24 iulie. Două zile mai târziu, pe 26 iulie, ea sună la 112 de pe unul dintre telefoanele găsite în casa în care era sechestrată, pentru că telefonul ei îi fusese smuls de Dincă atunci când o răpise. Pe data de 1 august s-a procedat, în cadrul anchetei, la căutarea telefonului în zona indicată de Dincă. Adică, lângă parc. BCCO Craiova a căutat pe lângă gardul parcului, pe o rază de aproximativ şapte metri. S-a folosit inclusiv un detector special.

Căutările nu au dus la niciun rezultat. A doua zi, pe 23 august, DIICOT, structura centrală, are succes. Mai mulţi lucrători ies pe poarta din spatele casei lui Dincă, nevăzuţi, pentru că presa şi oamenii care manifestau se aflau în faţă, la intrarea din strada Craiovei, şi în numai patru minute, până ca jurnaliştii să-şi dea seama de ceea ce se întâmplă şi să se deplaseze şi ei la faţa locului, telefonul este găsit la aproximativ 20 de metri de gardul parcului. Dincolo de norocul pe care l-au avut cei de la DIICOT, faţă de cei de la BCCO Craiova, mai este o problemă. Apelurile de când a dispărut Alexandra sunt preluate şi transmise spre telefonul ei de către o celulă aflată la ieşirea din oraş, spre Craiova. Acolo se află şi cartierul Potroşeni, unde credem noi că a fost sechestrată fata. Ultimele apeluri însă, sunt preluate de către o celulă aflată în centrul oraşului. Deci, după dispariţia Alexandrei, la câteva zile, telefonul a fost mutat, că singur nu a plecat de capul lui, de la periferie, în zona centrală a Caracalului.

Mai mult. S-a făcut şi un experiment. Un telefon similar a fost aruncat din maşină, aşa cum pretindea Dincă, monstrul din Caracal, că a procedat cu telefonul Alexandrei, după ce i l-a smuls din mână. Telefonul nu a putut ajunge, în urma azvârlirii, mai departe de marginea drumului. Sigur, interesante sunt şi alegerile, şi răsturnările de situaţie din cadrul lor, şi tot bâlciul făcut de candidaţi. Dar la fel de importante sunt aceste dosare care trebuie rezolvate până la capăt şi toţi vinovaţii să fie traşi la răspundere. Nu doar „lupul singuratic” Dincă.