Numărul dosarelor de insolvenţă în cazul companiilor specializate în tranzacţii imobiliare a crescut de la 1% cât erau în 2008, până la 9% la sfârşitul primului semestru al acestui an şi devine o problemă reală a acestui sector, potrivit casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii.
”Doar 2,5% din cazurile de insolvenţă din România comportă reorganizarea societăţii, în timp ce în SUA 50% se reorganizează, iar în Marea Britanie procentul este de 40%”, a declarat Emeric Domokos-Hancu, avocat al Schoenherr şi Asociaţii.
În momentul în care o companie cere insolvenţa are posibilitatea de a renegocia contractele, se pot reduce costurile prin vânzarea unor bunuri care nu sunt necesare societăţii şi se pot face uşor reduceri de personal. Elaborarea unui plan viabil pentru reorganizarea companiei durează în medie 120 de zile.
”Fenomenul insolvenţei în imobiliare devine o prezenţă pe care nu o mai putem ignora”, a spus Domokos-Hancu.
Băncile evită cererea insolvenţei
Potrivit avocaţilor de la Schoenherr, băncile evită în continuare să solicite insolvenţa dezvoltatorilor imobiliari, deoarece creditele acordate acestor companii devin automat neperformante şi totodată, garanţiile aflate sub ipotecă şi-au pierdut din valoare.
”Băncile evită să ceară insolvenţa şi din cauză că majoritatea proceselor de reorganizare nu au succes şi durează circa trei ani”, a menţionat Mircea Cotiga, recovery&fraud prevention director în cadrul UniCredit Ţiriac Bank.
O altă teamă este aceea a faptului că garanţiile puse sub ipotecă nu vor putea fi vândute pe piaţă pentru că nu sunt performante.
”Primele proprietăţi pe care băncile le vor scoate la vânzare, vor fi produsele proaste calitativ, care nu au o locaţie bună şi a căror chiriaşi au probleme. De aceste proprietăţi nu e interesat nimeni”, a explicat Bogdan Georgescu, managing partner în cadrul Colliers International.
