Marea invenţie a bucureşteanului Eugen Pavel, hiper CD-ROM-ul de 10.000 Giga Bytes, stochează şapte ani de negocieri şi planuri
Una dintre invenţiile care au atras atenţia românilor în ultimii ani şi care a primit numeroase premii internaţionale este hiper CD-ROM-ul, inventat de Eugen Pavel. Bucureşteanul nu a reuşit până acum să-şi comercializeze invenţia, dar nu renunţă la proiectul său.
În ultimii şapte ani, presa a prezentat ştirea potrivit căreia un român este pe cale să revoluţioneze industria IT cu o invenţie în domeniul stocării datelor. Este vorba despre un hiper CD cu caracteristici tehnice impresionante: capacitate de stocare de 10.000 de giga bytes (faţă de 0,7 giga bytes cât are un CD obişnuit) şi cu posibilitate de extindere a performanţei de până la un milion de giga bytes. Pe un astfel de hiper CD, în viitor, s-ar putea memora echivalentul a peste un milion de CD-uri actuale.
Eugen Pavel a început să lucreze la proiect în 1995. Un an mai târziu, şi-a prezentat ideea într-un articol în revista „Ştiinţă şi Tehnică“. Primele cereri de brevet pentru această tehnologie au fost depuse în 1997. Începând cu anul 2000, Eugen Pavel a strâns 62 de brevete şi cereri de brevete din 21 de ţări, deşi o astfel de tehnologie necesită, în România, şapte brevete de invenţie.
Chiar dacă cercetătorul român a prezentat un model experimental încă din 1999 la expoziţia Eureka de la Bruxelles, tehnologia nu a fost încă licenţiată până în acest moment. Inventatorul declara atunci că negociază punerea în practică a invenţiei cu firme mari din domeniu şi că se aştepta ca hiper CD-ul să fie comercializat până la sfârşitul anului 2001. Alte declaraţii similare au fost făcute în vara acestui an, când se estima că până în toamnă urmează să se semneze un contract cu o firmă mare pentru licenţierea şi comercializarea tehnologiei. Dar toamna a trecut…
De ce Pavel nu a reuşit să-şi vândă invenţia până în prezent, deşi au apărut informaţii încă de acum cinci ani că marile firme sunt interesate de idee? „Pentru ca o tehnologie să intre pe piaţă este nevoie de foarte multe elemente, printre care resurse financiare suficiente, existenţa partenerilor strategici, care să preia implementarea în producţie a tehnologiei, şi dezvoltarea unei reţele de distribuţie adecvate“, afirmă Pavel. El adaugă că toate aceste elemente necesită sume uriaşe pentru un timp îndelungat. Pentru că a fi inventator presupune şi efectuarea unor investiţii consistente. În primul rând, vorbim de costurile brevetării. Acestea sunt necesare pentru că obţinerea recunoaşterii în România nu asigură protecţie şi în alte ţări, cum ar fi SUA şi Japonia. Este necesară şi brevetarea noului produs şi în acele ţări în care se doreşte comercializarea. „Costul pentru brevete a depăşit cu mult suta de mii de dolari“, spune Eugen Pavel. Sumele reprezintă atât taxele oficiale pentru înregistrarea brevetelor, cât şi onorariile consultanţilor internaţionali în proprietate intelectuală, care sunt cuprinse între 300 şi 800 de dolari pe oră. Iar pentru unele proiecte a trebuit să plătească şi peste zece ore de consultanţă. La aceste cheltuieli s-au adăugat şi costurile efective pentru cercetarea şi realizarea modelului experimental, dar şi cele pentru numeroasele deplasări în străinătate la expoziţii, la negocieri şi pentru vizite la universităţi prestigioase din străinătate.
Inventatorul a finanţat aceste cheltuieli din surse proprii şi de la numeroşi investitori reprezentaţi de membrii familiei, prieteni, sponsori şi parteneri, inclusiv doi preşedinţi de companii multinaţionale din România, al căror nume este ţinut secret.
Întârzierea licenţierii tehnologiei este explicată, în primul rând, prin faptul că inventatorul nu a reuşit să atragă un investitor de calibru sau să încheie un parteneriat strategic cu un mare producător din domeniu. Un partener ideal, în opinia inventatorului, ar fi „un preşedinte de mare companie, cum este Bill Gates, sau de la Philips, Fujitsu, Sony, HP sau de la Cisco. Suntem deschişi la orice variantă de afacere, dar discutăm numai pe bani cash“, afirmă inventatorul.
Deşi au trecut peste şapte ani de când a expus prototipul experimental la Bruxelles, firma sa, Storex Technologies, a înregistrat în 2005 o pierdere netă de 19.000 lei. Cu toate acestea, ca un adevărat inventator care are încredere în descoperirea sa, Eugen Pavel îşi menţine optimismul. Întrebat unde vede „afacerea“ în următorii doi ani, acesta afirmă cu o încredere uşor exagerată: „Idealul nostru este să fim pe Nasdaq în doi ani. Poate vom fi prima companie românească listată la Nasdaq. Este un vis frumos. Să sperăm că se va realiza.“
În ritmul în care evoluează tehnologia, în condiţiile în care companiile mari alocă sute de milioane de euro pentru cercetare şi inovare, ceea ce azi pare o mare descoperire, mâine este deja în cărţile de istorie.
Un român optimist
«Idealul nostru este să fim pe Nasdaq în doi ani. Poate vom fi prima companie românească listată la Nasdaq. Este un vis frumos. Să sperăm că se va realiza.»
Eugen Pavel, inventator şi CEO Storex Technologies
Un disc de sticlă
Hiper CD-ROM-ul este un suport de memorie optică ce are o capacitate de 10.000 GB. În opinia lui Eugen Pavel, în urma mai multor ani de cercetare, capacitatea de stocare poate fi extinsă până la 1.000.000 GB. Această tehnologie permite scrierea de informaţii înăuntrul straturilor unui disc de sticlă, folosind raze laser.
Inventatorul estimează costul de producţie al unui CD la sub 5 dolari pe unitate, iar pe cel al drive-ului între 500 şi 1.000 de dolari.
Pavel consideră că preţul de vânzare poate fi iniţial între 100 Şi 200 de dolari pentru un CD. Când producţia se va face în cantităţi mari, preţul ar fi estimat în jurul sumei de 30 de dolari pe unitate.
Inventatorul Eugen Pavel
A absolvit Facultatea de fizică din Bucureşti în anul 1976 ca şef de promoţie.
A primit Premiul Academiei Române în anul 1991.
În 2002, a primit premiul „Cel mai Bun Inventator“, acordat de Organizaţia Mondială de Proprietate Intelectuală.
Tehnologia hiper CD-ROM a fost expusă în noiembrie 1999 la expoziţia EUREKA de la Bruxelles, unde a câştigat medalia de aur şi premiul Organizaţiei Mondiale a Presei Periodice.
La expoziţia de la Geneva din 2004, invenţia a câştigat încă o medalie de aur.
A început să lucreze la proiect în 1995 şi a depus prima cerere de brevet în 1997. Primul brevet de invenţie l-a obţinut în anul 2000.
Are brevete pentru această tehnologie în 21 de ŢĂri: SUA, Canada, Japonia, Israel plus 17 ţări din Europa. În Statele Unite a înregistrat patru brevete pentru a proteja tehnologia de stocare.
