Am căutat să aflu mai multe date privind rolul său în acele evenimente. Am urmărit documentarele de pe YouTube, am citit ce s-a scris, am stat de vorbă cu militari, ca să pot avea o idee exactă. Iată ce am aflat, notează jurnalistul Dan Andronic într-un articol publicat pe evz.ro.
Nicolae Ciucă – cariera militară
Nicolae Ciucă terminase în 1988 Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Din august 1988 era trimis în garnizoana din Craiova, fiind încadrat ca comandant de pluton lansare la Regimentul 26 Mecanizat „Rovine”, Craiova. Avea gradul de locotenent, iar un pluton numără între 15 și 30 de soldați, în funcție de specificul unității.
Deputatul PSD Radu Cristescu a aruncat mănușa:
“Și cred că ar fi benefică o clarificare a rolului jucat în revoluție de șeful militar Nicolae Ciucă, aflat la comanda unei trupe din orașul Craiova, unde militarii au tras din greu cu armele din dotare, de multe ori orbește, conform nenumăratelor mărturii ale locuitorilor municipiului, ca și conform rechizitoriului procurorilor din dosarul Revoluției”.
După cum povestește în cartea sa, “În slujba Țării”, în 16 decembrie 1989 tânărul locotenent Ciucă, era la Plenița, la bunici ca să-i ajute să taie porcul. În acea zi începuse intervenția brutală a Armatei, Miliției și Securității la Timișoara.
A venit alarma pentru toată armata, Nicolae și tatăl său fiind convocați urgent la unitate. Pe 17 decembrie ora 18:45, Generalul Vasile Milea transmite ordinul „Radu cel Frumos”, care presupunea „alarmă de luptă parţială”. Atunci s-a împărțit armament și muniție, apoi toate unitățile intrând în alarmă de luptă.
Ce s-a întâmplat la Craiova
După momentul de euforie dat de fuga lui Nicolae Ceaușescu, cu zeci de mii de oameni pe străzile din capitala Băniei, s-a intrat într-o altă logică.
“Adevărul” susține, într-un material bine documentat că generalul prosovietic Nicolae Militaru a inventat un scenariu pentru Revoluția de la Craiova, care a avut ca rezultat 19 morți și 100 de răniți. Era nevoie de un masacru ca cel de la Otopeni.
“Dintre 22 și 27 decembrie 1989, străzile Craiovei au fost pline de haos, porniri de tip kamikaze ale militarilor olteni și o frenezie în căutarea unor terorişti negăsiți, rezultând 19 decese și aproape 100 de răniți. Cei care au murit au fost nedrept etichetați „la grămadă” și numiți „erou-martir al Revoluției române”. Până acum, scenaristul a rămas în umbra: generalul Nicolae Militaru, care a fost numit la conducerea Armatei de Ion Iliescu și a fost confirmat ca spion sovietic”, scrie sursa citată.
În Craiova, zvonul a început pe 22 decembrie, la lăsarea întunericului. Când în Studiourile 4 și 5 ale Televiziunii Române a fost propagată ideea că „teroriştii care au jurat credinţă lui Ceauşescu nu vor depune armele și urmăresc înăbuşirea revoluţiei într-o baie de sânge și readucerea la putere a fostului dictator”.
”După ce au primit asigurări de la generalul Dumitru Roşu că Ion Traian Ştefănescu, prim-secretarul PCR al judeţului Dolj, este în siguranță, „emanații” Revoluției s-au concentrat pe evenimentele din Craiova, un oraş care a fost afectat de scenariul diversionist și de panica teroristă. “După fuga dictatorului, pe străzile oraşului era linişte, iar grupul Iliescu-Militaru-Brucan nu era mulțumit de această linişte. În Oltenia, a fost nevoie de haos și violență”, susține autorul materialului.
Telefonul lui Militaru
Generalul Roşu, comandantul Armatei a III-a cu sediul la Craiova, a primit un alt telefon important la scurt timp după ce Ion Iliescu l-a sunat ca să afle care este situația. Se întâmpla în seara de 22 decembrie 1989, iar generalul Nicolae Militaru era la celălalt capăt al firului.
În timpul vizitei sale la sediul Județenei de Partid, colonelul Ion Bărbulescu spune: “A sunat un telefon. Generalul Roşu a ridicat receptorul și a spus că la Craiova e linişte, că nu sunt incidente și că nu există terorişti. A ascultat atent, apoi s-a schimbat brusc. Am înțeles că discuta cu ministrul Apărării, în special pentru că l-a salutat cu o salutare de genul: Să trăiți, tovarăşu’ ministru!
În urma apelului, l-a contactat pe comandantul plutonului, căpitanul Bratiloveanu, și i-a ordonat să se urce în tanc și să înceapă misiunea. «După ce mergi pe strada Unirii în jos, tragi o salvă cu mitraliera când ajungi la Casa Armatei. După aceea, tragi încă o salvă lângă stadion, la spital, la fabrica Electroputere și în alte locuri. Tragi, ai înțeles?» Cei doi erau lângă mine, împreună cu colonelul Ion Păstaie, și, pur și simplu, am rămas blocați! Nu eram sigur ce să spun.”
Așa a început haosul
Ce făcea Nicolae Ciucă. Am reconstituit parțial traseul unității sale folosind surse militare care au dorit să păstreze anonimatul. După părăsirea clădirii Comitetului Central, pe 22 decembrie 1989, ora 12.06, puterea militară este preluată de generalul Victor Atanasie Stănculescu. Unitățile din Craiova sunt desfășurate în oraș pentru paza și apărarea principalelor obiective. Plutonul comandat de Nicolae Ciucă este desfășurat în zona Muzeului de Artă și actuala Bancă de Dezvoltare, lângă Banca Națională din Craiova. Nu s-au înregistrat incidente în aceea zi, iar a doua zi au fost retrași în cazarmă.
Acolo au primit ca obiectiv paza unui perimetru în jurul cazărmii Batalionului 121 Cercetare, nemaifiind înregistrată nici o ieșire în afara unității. S-a tras? Cel mai probabil da, dar IMPORTANT sursele consultate ne-au spus că în zona Batalionului era un câmp pustiu. La fel de IMPORTANT: Nu s-a înregistrat nici o victimă.
Concluzia? Locotenentul Nicolae Ciucă a stat în cazarmă. Nu s-au înregistrat victime în perimetrul apărat, deci tema atacului pe marginea evenimentelor din Decembrie 1989 este lipsită de conținut spectaculos. De altfel cred că nici nu ajungea ministrul Apărării dacă avea vreun om pe conștiință…
Rechizitoriu Parchet Militar – Craiova
“Manifestările protestatare de stradă au început în municipiul Craiova în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 şi s-au intensificat ca amploare după fuga cuplului prezidenţial de pe sediul fostului CC. Astfel, muncitorii de la Uzina de Avioane Craiova s-au grupat şi au pornit spre sediul CJ de Partid. Acestora li s-au alăturat muncitorii de la Întreprinderea de Utilaj Greu, de la Electroputere Craiova, de la I.R.A. şi de la alte întreprinderi. Demonstranţii cereau libertate, democraţie, precum şi demiterea organelor locale de partid.
Manifestările au avut un caracter organizat şi paşnic, fără acte de violenţă, revoluţionarii fraternizând cu armata încă de la începutul zilei. Imediat după orele 12:00, manifestanţii au pătruns în sediul CJ de Partid, părăsit de bună voie de primul secretar al judeţului Dolj, iar detaşamentul militar aflat în zonă s-a retras în cazarmă. În jurul orelor 16:00 s-a constituit noul organ al puterii revoluţionare locale, care a solicitat sprijinul armatei în apărarea obiectivelor publice importante şi asigurarea liniştii în municipiu.
”Armata nu a intervenit în stradă, iar acţiunile prevăzute de alarma de luptă, au avut ca obiectiv doar trecerea în timp scurt şi organizat la apărarea în zona de responsabilitate. Până în seara zilei de 22 decembrie 1989, când şi în municipiul Craiova a debutat inducerea în eroare, situaţia a fost calmă, nefiind înregistrate evenimente deosebite. (…)”
Analiza dosarelor înregistrate la Parchetul Militar Craiova arată că, urmare a tragerilor efectuate de militari asupra autoturismelor care din diferite motive nu au oprit la somaţie au decedat 6 persoane şi au fost rănite alte 10. În locuinţe au fost ucise 2 persoane şi rănite 7 persoane, în timp ce pe stradă au fost ucise 3 persoane şi rănite alte 4. Din cauza accidentelor survenite ca urmare a mânuirii defectuoase a armamentului a decedat 1 civil şi au fost răniţi 5 militari, iar ca urmare a unor împuşcări accidentale, a decedat 1 militar şi au fost rănite 17 persoane”.
