Crama, un local altădată accesibil tuturor, a devenit în ultima vreme stabiliment de lux. Ba mai mult, în Capitală cel puţin, ambianţa, servirea şi meniul amintesc doar vag de perioada de glorie a cramelor.
În aproape toate cartierele din Bucureşti, fie că sunt ultracentrale sau de la periferie, găseşti o cramă. Sau cel puţin un local care să poarte această denumire. În funcţie de zonă, de dotări, de servire, găseşti şi preţuri pentru buzunarul fiecăruia. Şi touşi, în ciuda ofertei aparent abundente, ceva lipseşte.
Unele nu sunt situate la subsol, aşa cum ar trebui să fie o cramă, altele servesc feluri de mâncare ce nu-şi au locul în astfel de locaţii, de exemplu pizza sau mâncare mexicană, în timp ce altele, culmea, au o ofertă mai mult decât săracă de vinuri. De altfel, din această perspectivă, majoritatea stabilimentelor ce poartă denumirea de cramă sunt departe de a fi ceea ce vor să fie. Oferă cel mult șase-șapte soiuri de vin, de obicei de la o podgorie, maximum două dintre cele cunoscute.
Nici vorbă de vinul casei sau despre servire la carafă (farmecul cramei). Şi totuşi, în Capitală sunt câteva locaţii aproape perfecte. Trei dintre ele în centrul vechi, adică zona unde era, cândva, şi se pare că va mai fi celebra cramă de la Hanul lui Manuc. Crama Domnească, Crama Curtea Veche şi Crama de la Carul cu Bere par să aibă tot ce trebuie, de la mâncare specifică (sarmale, fripturi, mici, murături, brânzeturi, mezeluri specifice ţării noastre) la vinuri alese. La Carul cu Bere, crama este situată la subsol, aşa cum se cuvine. În toate cele trei locaţii menţionate, vinul este îndulcit de acorduri tradiţionale româneşti. La Crama Domnească şi la Carul cu Bere, melodiile sunt chiar live. Despre vinuri, nu mai vorbim. Din toate soiurile şi din toate podgoriile din România, şi nu numai.
Preţurile sunt însă pe măsură. Două persoane cu două meniuri şi nu mai mult de două pahare de vin de fiecare nu „scapă“ fără 200-300 de lei. Luxul se plăteşte.
La cramă în drum spre mare
Dacă doriţi însă cu adevărat să retrăiţi spiritul cramelor neaoșe, trebuie să parcurgeţi câteva sute de kilometri până aproape de Constanţa, în localitatea cu nume viticol, Murfatlar. Acolo a fost redeschisă pentru turişti crama şi tot acolo, la o temperatură constantă de 15-20°C, în subsol, puteţi degusta cele mai cunoscute vinuri ale celebrei podgorii, alături de feluri de mâncare specifice zonei, printre care stavridul sau pastrama de berbecuţ.
130
de lei costă un meniu tradiţional mare la una dintre cramele din Bucureşti. Conţine cam tot ce este asociat cu bucătăria tradiţională românească, de la şuncă, brânză şi ceapă la sarmale, mici şi pastramă