Lucru excepţional înaintea unei demisii aproape unice în istoria Bisericii Catolice, Papa Benedict al XVI-lea şi-a evocat propria persoană şi ‘acest moment al vieţii’ sale în timpul rostirii tradiţionalei binecuvântări.

“Domnul mi-a cerut să urc pe munte, să mă dedic mai mult rugăciunii şi meditaţiei”, a declarat Suveranul Pontif, întrerupt în mai multe rânduri de aplauzele călduroase ale mulţimii, care afişa banderole pe care scria “Sfinte Părinte, te iubim” sau “Mulţumim Sanctităţii Sale”.

“Însă aceasta nu înseamnă abandonarea Bisericii, din contră, dacă Dumnezeu îmi cere aceasta, este doar pentru ca să pot continua să o servesc cu aceeaşi intensitate şi dragoste cu care am făcut-o până acum, însă, de acum înainte, într-un mod mai adaptat vârstei şi forţelor mele”, a continuat papa.

Conform obiceiului, Joseph Ratzinger a salutat apoi credincioşii în mai multe limbi.

Citiţi şi: De ce se retrage Papa

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat, în urmă cu două săptămâni, că renunță la Pontificat începând cu 28 februarie. Benedict al XVI-lea este primul papă care face acest gest în ultimii 600 de ani.

Născut la 16 aprilie 1927 în Bavaria, Joseph Ratzinger a fost  ales Papă la 19 aprilie 2005 în urma Conclavului din 2005, ca succesor al papei Ioan Paul al II-lea.

El este al optulea papă german. Primul a fost papa Grigore al V-lea (996-999). Ultimul papă cu numele de Benedict, Benedict al XV-lea a servit ca pontif din 1914 până în 1922, pontificatul său fiind legat de Primul Război Mondial.

Alegerea numelui de Benedict are importanță simbolică. Ziua de naștere a noului papă, 16 aprilie, este sărbătoarea Sfântului Benedict Iosif Labre (26 martie 1748 – 16 aprilie 1783), cunoscut ca Sfântul Pelerin.

La 19 ani îşi începe studiile universitare de Teologie. La 24 de ani este hirotonit preot, apoi îşi ia doctoratul, pentru ca la 30 de ani să devina un tânăr preot doctor-docent în Teologie. În 1977 a fost ridicat la rangul de Cardinal.

El a condus oficierea slujbei religioase cu ocazia funerarilor Papei Ioan Paul al II-lea la 8 aprilie 2005. În după-amiaza zilei de 19 aprilie 2005 a fost ales papă, luând numele de Benedict al XVI-lea, ca omagiu pentru Sfântul Benedict din Nursia, întemeietorul ordinului benedictinilor, și pentru Papa Benedict al XV-lea (1914-1922), denumit și „Papă al păcii”.

Scrisoarea prin care Suveranul motiv şi-a anunţat retragerea :

Preaiubiţi fraţi,

V-am convocat la acest Consistoriu, nu doar pentru cele trei cauze ale canonizării, ci şi pentru a vă comunica o decizie de mare importanţă pentru viaţa bisericii.

După ce mi-am scrutat în mod repetat conştiinţa în faţa lui Dumnezeu, am ajuns la certitudinea că, din cauza vârstei avansate, nu mai am forţe pentru a exercita aşa cum se cuvine misiunea petrină (încredinţată de sfântul Petru – n.red.). Sunt foarte conştient că această misiune, prin natura sa spirituală, trebuie dusă la bun sfârşit nu doar cu fapte şi cuvinte, ci şi – în aceiaşi măsură – cu suferinţă şi rugăciune.

Totuşi, în lumea de astăzi, supusă unor transformări rapide şi zguduită de întrebări de profundă relevanţă pentru o viaţă de credinţă, pentru a conduce barca Sfântului Petru şi pentru a anunţa Evanghelia, este nevoie atât de o vigoare a trupului, cât şi a spiritului, vigoare care, în ultimele luni, a slăbit în mine în aşa măsură încât trebuie să-mi recunosc incapacitatea de a-mi îndeplini în mod adecvat misiunea ce mi-a fost încredinţată.

Din acest motiv şi pe deplin conştient de gravitatea acestui act, în deplină libertate, declar că renunţ la misiunea de Episcop al Romei, Succesor al Sfântului Petru, ce mi-a fost încredinţată de Cardinali la 19 aprilie 2005, astfel că, din 28 februarie 2013, orele 20:00, tronul Romei, tronul Sfântului Scaun, va rămâne vacant şi va trebui convocat, prin intermediul celor care au această competenţă, Conclavul pentru alegerea noului Suveran Pontif.

Preaiubiţi fraţi, vă mulţumesc din inimă pentru toată iubirea şi strădaniile cu care m-aţi susţinut în misiunea mea şi vă cer iertare pentru toate defectele mele.

Acum, să încredinţăm Biserica în grija Păstorului Nostru Suprem, Domnului Nostru Iisus Hristos, şi s-o implorăm pe Maria, Sfânta sa Mamă, să-i asiste cu bunătatea sa maternă pe Părinţii Cardinali în alegerea noului Suveran Pontif. În ceea ce mă priveşte, mi-aş dori să servesc din toată inima Sfânta Biserică a lui Dumnezeu şi pe viitor, printr-o viaţă dedicată rugăciunii.