În sectorul imobiliar, primele victime ar apărea pe piaţa caselor de epocă, majoritatea fiind construite înainte de 1940, când România a fost lovită de un alt mare cutremur. De asemenea, sunt ameninţate cu prăbuşirea clădirile construite cu ignorarea indicatorilor de rezistenţă la seism, însă acestea sunt relativ puţine, arată rapoartele oficiale.
Pe de altă parte, evacuările din clădirile cu risc seismic ridicat, operate anul trecut în urma evenimentelor de la Colectiv, au redus substanţial riscul unor pagube majore la nivelul instituţiilor şi companiilor vizate.
Sectorul asigurărilor ar putea fi, însă, unul dintre cele mai puternic afectate de un eventual seism ca acela din 4 martie 1977, doar câteva din companiile de profil rezistând la un test de stres cu această temă.
„Scenariile privind testele de stres specifice asigurărilor (şi anume scenarii privind testele de stres care implică catastrofe naturale, respectiv cutremur şi inundaţii) au cel mai mare impact asupra poziţiei societăţilor de asigurare participante cu privire la regimul de supraveghere Solvabilitate II”, se arată în Raportul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) privind evaluarea activelor şi pasivelor şi testul de stres (Balance Sheet Review – BSR).
În scenariul de catastrofă naturală cu cutremur, valoarea SCR agregată creşte de la 5,4 miliarde de lei în scenariul de bază, la 6,4 miliarde de lei, însă totalul fondurilor proprii eligibile pentru acoperirea SCR a scăzut de la +174 de milioane de lei la ‐3,6 miliarde de lei.
„La nivel individual, numai ING – o societate de asigurări de viaţă, a înregistrat – ulterior testării la stres pentru cazul cutremurelor, o valoare a ratei SCR mai mare de 100%, în timp ce Allianz a înregistrat o valoare pozitivă a ratei SCR, dar sub 100%. Toate celelalte societăţi de asigurare participante la exerciţiu au înregistrat în cazul acestui scenariu o valoare a ratei SCR sub 0%”, notează raportul.
Ca o concluzie, ASF a menţionat că societăţile participante la aceste teste de stres „trebuie să pregătească planuri de acţiune care să includă măsurile menite să corecteze orice problemă identificată ca rezultat al exerciţiului BSR”.
În replică la acel raport, asigurătorii au contrazis constatările şi au precizat că îşi pot despăgubi clienţii în cazul unui cutremur major. În total, 12 companii care vând poliţe de asigurare a locuinţei au o capacitate de despăgubire de aproape 1,5 miliarde de euro, cu 60% peste daunele care asigurătorii respectivi estimează că s-ar putea înregistra.
Un alt studiu arată că daunele provocate de un cutremur similar celui din 4 martie 1977 ar fi de 6,5 miliarde de euro pentru 847.000 de locuinţe afectate, din care asigurătorii vor acoperi doar 23,2%, conform calculelor brokerului AON. Locuinţele neasigurate, aproape 700.000 la număr, vor suferi daune în sumă de 5,07 miliarde de euro.
Valorea daunelor după cutremurul din martie 1977 s-a ridicat la circa două miliarde de dolari. Seismul a avut o magnitudine de 7,2 grade Richter şi o durată de 56 de secunde. În urma cutremurului, 33.000 de clădiri au suferit daune totale, iar alte 750.000 de imobile au fost afectate în diferite grade, dintr-un fond locativ la acea dată de 6,2 milioane de locuinţe. Dezastrul natural din urmă cu 40 de ani a avut peste 1.500 de victime, iar mai mult de 11.000 de persoane au fost rănite.
Un studiu al PAID (Pool-ul de Asigurări Împotriva Dezastrelor) din 2012 arăta că un cutremur de magnitudine 7,2 grade ar produce prăbuşirea sau afectarea iremediabilă a unui număr de aproape 45.000 de locuinţe, iar un milion de locuinţe vor suferi daune de mai mică amploare, având în vedere că fondul locativ a depăşit 8,4 milioane de locuinţe. Asigurătorii au calculat atunci, pe baza unui model liniar, că daunele totale s-ar cifra la circa 3,5 miliarde de euro, mai puţin de jumătate din noua estimare.
Potrivit legii, toţi proprietarii de locuinţe au obligaţia de a încheia o poliţă de asigurare, care oferă acoperire împotriva riscurilor catastrofice (cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor) în limita sumei asigurate de 10.000 sau 20.000 de euro, în funcţie de structura constructivă a locuinţei asigurate. În funcţie de suma asigurată, valoarea primei este de 10 euro, respectiv 20 de euro. Proprietarii care nu îşi asigură locuinţele pot fi amendaţi de autorităţile locale cu până la 500 de lei.
Datele asigurătorului arată că peste 75% din locuinţele asigurate de PAID sunt amplasate în mediul urban. De asemenea, poliţele PAID acoperă aproape 942.000 de apartamente şi peste 699.000 de case.
Cele mai bine asigurate zone sunt Capitala şi Transilvania, fiecare cu o pondere de 19% în total poliţe în vigoare, urmate de Muntenia – 18% şi Moldova – 12%. La polul opus se află Bucovina – 3% şi Maramureş – 2%.
SURSA: Mediafax
