Cercetătorii au depus eforturi substanțiale pentru a explica expansiunea și contracția maselor mari de gheață de-a lungul a mii de ani. Noul studiu, publicat în revista Nature Geoscience, vine cu o explicație privind expansiunea rapidă a calotelor de gheață care au acoperit mare parte din emisfera nordică în timpul celei mai recente ere glaciare, iar descoperirile s-ar putea aplica și altor ere glaciare, scrie Thebrighterside.

În urmă cu aproximativ 100.000 de ani, când mamuții cutreierau Pământul, emisfera nordică a fost cuprinsă de un îngheț puternic, care a permis formarea unor ghețari continentali. Timp de aproximativ 10.000 de ani, ghețarii montani au crescut și au format calote glaciare care acoperă o mare parte din Canada, Siberia și nordul Europei de astăzi. Oamenii de știință au încercat însă să explice formarea calotelor extinse de gheață care acoperă mare parte din Scandinavia și nordul Europei, unde temperaturile sunt mult mai blânde.

Ce au vrut să afle oamenii de știință prin acest studiu

„Problema este că nu știm de unde provin acele calote de gheață (în Scandinavia) și ce le-a determinat să se extindă într-un timp atât de scurt”, a spus Marcus Lofverstrom, profesor de geoștiințe și șeful Arizona Earth System Dynamics. Pentru a găsi răspunsuri, Lofverstrom și echipa sa au contribuit la dezvoltarea unui model cunoscut sub numele de Community Earth System Model, care le-a permis să recreeze cât mai realist condițiile care existau la începutul celei mai recente ere glaciare.

El a extins domeniul modelului de gheață din Groenlanda pentru a cuprinde cea mai mare parte a emisferei nordice la detalii spațiale ridicate. Simulările au arătat că, atâta timp cât porțile oceanice din Arhipelagul arctic canadian rămân deschise, configurația orbitală a Pământului răcește emisfera nordică suficient de mult pentru a permite formarea calotelor de gheață în nordul Canadei și în Siberia, dar nu și în Scandinavia.

Indicii despre expansiunea marilor mase de gheață

Într-un al doilea experiment, cercetătorii au simulat un scenariu neexplorat anterior, în care calotele de gheață marină au obstrucționat căile navigabile din arhipelagul arctic canadian. În acest experiment, apa din Arctica și Pacificul de Nord, care trece de obicei prin arhipelagul arctic canadian, a fost deviată la est de Groenlanda, unde se formează de obicei masele de apă adâncă.

Această deviere a dus la o împrospătare și slăbire a circulației de adâncime din Atlanticul de Nord, la extinderea gheții marine și la condiții mai reci în Scandinavia. „Utilizînd simulări ale modelelor climatice și analize ale sedimentelor marine, arătăm că gheața care se formează în nordul Canadei poate obstrucționa porțile oceanice și poate devia transportul de apă din Arctica în Atlanticul de Nord”, a declarat Lofverstrom.