Ionuț Bălan, analist economic
De ce merg băncile mereu la limita maximă? Când au acordat credite, în perioada de boom, s-au dus până spre partea de sus a plafonului permis de normele aprobate de banca centrală, dar la fel procedează şi acum, la nivelul altor servicii. Dacă te apuci să întrebi de ce nu ţi s-a eliberat cardul în cele 5 zile lucrătoare promise, ţi se spune că dacă ai de făcut o reclamaţie vei primi răspunsul în 30 de zile. Adică, termenul în care ai putea avea 6 carduri, cu care să faci operaţiuni, şi acţionariatul băncii să câştige de pe urma ta. Din păcate, se pare că managerii care îi conduc pe funcţionari, nu de interesele acţionarilor le pasă. Şi nu există o problemă doar la bănci, ci şi la producătorii de ţigări sau de benzină. Fiindcă în măsura în care accizele reprezintă cea mai mare parte din preţul produselor comercializate de ei, se pune întrebarea ce interese sunt satisfăcute prioritar, ale acţionarilor, sau ale statului? Apropo de asta, un prieten m-a sunat din străinătate și, printre altele, mi-a povestit că, în urmă cu câteva săptămâni, a vorbit cu cei de la banca de unde are emis cardul, care i-au atras atenţia că-i expiră cartea de identitate. Adică, în loc să-l avertizeze emitentul actului, evidența populației, i-a spus banca, dar asta nu i-a folosit prea mult. El a plecat din ţară şi înainte de asta i-a sunat de pe aeroport pe cei de la bancă să se scuze că nu şi-a putut schimba buletinul şi să le spună că oricum n-are nevoie de el, deoarece călătoreşte cu paşaportul. Persoana de la bancă l-a întrebat cât timp e plecat, amicul meu i-a răspuns că 6 luni, iar operatorul i-a replicat că nu-i deloc bine, fiindcă după 3 luni banca are obligaţia să-i restricţioneze accesul la cont. Sigur că total surprins clientul a apucat să îngaime că nu vede de ce să nu-i permită cineva să facă cineva ce dorește cu banii săi, din moment, ce locul naşterii, domiciliul, CNP-ul şi figura din poză sunt aceleaşi. Şi de ce banca preferă să-i limiteze accesul la cont, în loc să-l stimuleze să facă tranzacţii în el şi să câştige. Dar, argumentele l-au lăsat rece pe interlocutor care i-a zis sec: Asta-i legea!
Imediat după ce mi-a fost relatată această poveste mi-am amintit de campania de popriri a Fiscului, care le ordonă băncilor să le umble clienţilor în conturi şi să vireze bani către stat. Asta arată că băncile comerciale se supun nu doar reglementărilor băncilor centrale independente, ci şi legislaţiei guvernamentale. Chiar dacă interesul lor e ca prin conturi să se învârte sume cât mai mari, ele se consolează cu comisionul de poprire şi îşi „omoară” clientela. Dar dacă statul îi constrânge pe bancherii privaţi să fie mai întâi gardieni fiscali ori poliţişti, şi abia apoi să aibă grijă de interesele proprietarilor şi clienţilor, de ce nu se apucă băncile să emită buletine de identitate şi să încaseze impozite. Dacă ştiu să ia taxele restante din conturi, probabil că au capacitatea să le administreze şi pe cele depuse în termenul legal, iar dacă îi informează pe români mai repede decât poliţia că le-au expirat buletinele, pot să le şi emită, pentru că, în definitiv, sunt tot nişte carduri.
Mai multe articole scrise de Ionuț Bălan puteți citi pe pe bloguluibalan.ro