Dacă ar fi să ne raportăm la ponderea în totalul veniturilor fiscale a sumelor prelevate, la bugetul general consolidat, cu titlu de impozit pe dividende, în mod cert rezultă că randamentul fiscal al acestui tip de impozit direct nu este unul foarte consistent. Tocmai datorită acestui impact relativ redus (privind stabilitatea veniturilor bugetare), cred că impozitul pe dividende ar putea reprezenta punctul de plecare în regândirea și așezarea legislației fiscale pe noi baze, precum și în redefinirea strategiei și filozofiei fiscale actuale.
În condiţiile actualului regim fiscal, cota efectivă de impunere a profitului distribuit asociaţilor/acţionarilor – în formă agregată, impozit pe profit plus impozit pe dividende – este chiar mai mare în prezent faţă de anul 2004, anterior introducerii cotei unice, respectiv 29,44% faţă de 28,44% (în condiţiile de până la 01 ianuarie 2005, impozitul pe profit fiind de 25% şi cel pe dividende de 5%).
În aceste condiții, decât să limităm permanent procedurile, perioada de timp şi condiţiile aplicabile unei persoane fizice de a se califica, din punct de vedere fiscal, ca şi nerezident în România (indiferent că vorbim de un cetăţean român sau străin), este de preferat să implementăm o relaxare a regimului fiscal de impozitare a dividendelor distribuite persoanelor fizice, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost pus în practică de numeroase state situate mai la vestul Europei şi cu experienţă mai mare decât noi în „ale democraţiei şi economiei de piaţă” – situaţie ce a condus la semnarea unor noi Convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi ţările respective (Austria fiind doar unul din exemplele în acest sens). Și, astfel, poate nu vom mai fi atât de surprinși că o serie de persoane fizice preferă optimizarea regimului fiscal al dividendelor lor prin metoda schimbării rezidenței fiscale din România în alt stat.
Desigur, în unele state vestice dezvoltate – cum ar fi Germania, Franța sau Italia – atât cota de impozitare a profitului, cât și a dividendelor sunt aproximativ duble față de cele din România. Nu cred că asta poate constitui o justificare în menținerea actualului regim fiscal de impozitare al dividendelor, deoarece România se află în competiția de atragere a capitalurilor temporar disponibile cu alte state, ce oferă randamente fiscale mult mai atractive (aș aminti aici, cu titlu de exemplificare, doar pe Bulgaria, care are un regim fiscal de impozitare al profiturilor de 10% și al dividendelor de 5%) și cu care România are încheiate – foarte important ! – convenții de evitare a dublei impuneri, care reglementează, distinct, inclusiv regimul fiscal al dividendelor.
De aceea, într-o primă fază, cred că se poate gândi un regim fiscal de impozitare de 6 % al dividendelor distribuite de persoana juridică plătitoare către persoana fizică beneficiară. Dacă dividendele respective sunt virate într-un cont bancar de pe teritoriul României al persoanei fizice beneficiare și, ulterior, sumele sunt utilizate pentru plata aferentă achiziției unor bunuri și servicii de la furnizori de pe teritoriul național și care au conturi bancare deschise în interiorul României, atunci impozitul pe dividende de 6% devine final. Dacă sumele astfel impozitate și virate sunt ulterior utilizate în oricare alte scopuri, inclusiv pentru a fi ridicate în numerar, atunci se poate percepe un impozit suplimentar de 10%, pentru a ajunge astfel la actualul nivel de impozitare de 16% al dividendelor. Ca o consecință directă, s-ar putea astfel încuraja consumul intern și, implicit, creșterea cererii solvabile de pe piața internă, în vedere repornirii motoarelor din economie.
Desigur, cota de impozitare invocată anterior sau modalitatea de transpunere efectivă în practică comportă discuții și analize. Rămâne însă ideea privind necesitatea reducerii cotei de impozitare a dividendelor distribuite persoanelor fizice; până nu este prea târziu și nu ne trezim că toți cei care contează în acest sens și-au mutat deja rezidența fiscală sau că avem asociați în multe SRL uri (extrem de profitabile) doar firme stabilite în alte jurisdicții fiscale și care acționează doar ca vehicule investiționale și de optimizare a acestei sarcini fiscale…
Dr. DRAGOȘ PĂTROI,
