În traducere liberă, proiecţia viitorului guvern la pachet cu măsurile propuse sau uşor intuibile ale noii puteri, indică o schimbare a felului în care este înţeleasă guvernarea în România.
Ne întoarcem la un stat puternic, dominant, cu un rol decisiv în economie. E la modă zilele acestea în toată lumea, dar nu înseamnă că este neapărat bine. Marele guvern ce va fi propus de Victor Ponta este uriaş. Cel puţin potrivit variantelor vehiculate până acum, ministere importante se vor diviza în câteva alte ministere, la fel de importante. Economia devine şi Energie, şi Mediu de Afaceri. Finanţele se multiplică în Buget şi Control. Apoi, apar ministere noi, cum e cel al Marilor Proiecte. Mişcările trădează o preocupare deosebită pentru economia românească, pentru mediul local de business. Nici măcar în teorie – darămite în practică – o asemenea strategie nu este benefică pentru economie. Nu vă gândiţi la sumele ce vor fi cheltuite cu salariile unor noi funcţionari şi demnitari, cu banii de delegaţii, cu cheltuielile pe maşini de serviciu. Câteva milioane de euro sunt praf în ochi populist. Adevărata problemă o reprezintă aceea că noii miniştri şi aparatele pe care le vor conduce nu vor sta degeaba. Se vor apuca de proiecte, de reglementări, vor inventa taxe, mai pe scurt, îşi vor băga şi ei nasul într-o ciorbă şi aşa mult prea scormonită de tot felul de alţi angajaţi ai statului. Or, în acest moment, când economia românească atârnă efectiv de un fir de păr, când mulţi antreprenori importanţi îşi pun problema serios dacă nu cumva ar fi mai profitabil să renunţe de tot la afaceri, apariţia unei noi armate de funcţionari plini de iniţiativă ar putea însemna un dezastru.
Sute de vajnici activişti USL hămesiţi îşi cer răsplata, şi o vor primi. Unul dintre pilonii pe care se fundamentează PSD este acela că în acest partid mănâncă toţi, după victorie îşi primeşte fiecare obolul. Este, de altfel, şi primul obiectiv al lui Ponta, care mai are pe cap şi liberali, uneperişti sau pecişti la fel de frustraţi. Dar eforturile acestor membri nu vor putea fi plătite doar cu salariul de funcţionar – şi nu vorbesc aici de şpăgi. Vor fi înfiinţate comisii şi comitete, consilii, consilieri ai consilierilor, CA-uri. Pariez că o divizie de soldaţi de partid se va ocupa de privatizări. Astfel, privatizările nu vor fi suspendate, însă nu vor fi finalizate sub justificarea că nu ne permitem să vindem oricui averea statului. Se va apăsa pedala pe „pregătirile de privatizare“ ani de zile, doar ca să meargă lefurile şi indemnizaţiile. Alte batalioane vor ocupa frontul, grupate în agenţii de stat, în noi organisme de control. O strategie pe care liberalii, parteneri la guvernare, o cunosc pe de rost pentru că au aplicat-o perfect în timpul guvernării lor.
Modelul capitalismului de stat are acum succes în China, Rusia sau Brazilia şi începe să fie, timid, preluat şi în economiile dezvoltate. Singura, dar esenţiala deosebire faţă de România, este că toate ţările respective au deja economii puternice şi modelul pare să dea roade. Aplicat la noi, nu va face decât să asfixieze o economie care şi aşa gâfâia.