Târgul de produse și echipamente agricole, care a avut loc recent la Romexpo, și mitingul agricultorilor, desfășurat la 7 noiembrie în Capitală, ne-au prilejuit ocazia de a sta de vorbă cu mai mulți agricultori și alți întreprinzători care activează în domeniul agricol. Am încercat să aflăm de la aceștia cu ce probleme se confruntă și ce măsuri așteaptă să ia viitorul guvern pentru a sprijini agricultura. Redăm pe scurt câteva din părerile și propunerile interlocutorilor noştri (în afară de cerințele arhicunoscute, precum reabilitarea sistemului de irigații, subvenții mai mari pe suprafață, pe exploatație, la motorină etc.).

La mecanizare, suntem în secolul XIX

Mulți dintre cei cu care am discutat au ținut să sublinieze că, în ceea ce privește mecanizarea agriculturii, țăranul român a rămas la nivelul secolului al XIX-lea: în foarte multe locuri din țară, încă se ară cu plugul tras de animale, se aruncă sămânța cu mâna etc. Pentru că utilajele sunt scumpe, și oamenii nu dispun de resurse financiare. „Niciun guvern nu a avut un adevărat program pentru mecanizarea agriculturii, pentru a sprijini țăranii să-și cumpere tractoare și utilaje agricole“, ne-a declarat Vasile Blaga, șef vânzări la societatea de mașini și echipamente agricole  Mecanica Ceahlău. „Așa-numitul program «Rabla pentru tractoare» s-a dovedit un eșec; cu banii pentru un singur voucher – că doar atât permite legea – nu poți să-ți cumperi nici măcar cauciucurile, iar pentru celelalte categorii de utilaje nu există niciun fel de program“, explică Blaga.
 
Creditele, garantate cu pământul

„Pentru achiziția de utilaje, agricultorii au nevoie de credite bancare, dar nu au cu ce să garanteze aceste credite, pentru că principala lor proprietate, și anume, pământul, nu este acceptată de băncile din România“, spune Ioan Bularcă, președintele Asociației Crescătorilor de Vaci „Bălțata Românească“, din Hărman, județul Brașov. Nici în Ardeal, unde există cadastru și pământul este intabulat, băncile nu-l acceptă drept garanție pentru credite. Or, fără bani, nu se poate face agricultură, și de aceea mulți lasă pământul nelucrat.

„La achiziția de echipamente pentru  prelucrarea produselor alimentare, agricultorii au nevoie, pe lângă bani, de consultanță, mai ales după intrarea României în UE, când orice unitate de prelucrare, cât de mică, trebuie să respecte numeroase norme tehnologice, de mediu, de sănătate și altele“, susţine Nicolae Oltean, reprezentantul Institutului de Cercetare și Producție pentru Industria Alimentară și Frig (ICPIAF), din Cluj-Napoca. Acesta consideră că, deocamdată, așa-zisa consultanță asigurată de specialiștii de la direcțiile agricole județene există doar pe hârtie – în practică, această activitate este oferită doar de câteva firme private, dar tarifele percepute de acestea sunt prohibitive pentru micii agricultori.
 
Creștem viței de rasă pentru alții

„În primul rând, avem nevoie de animale de rasă atât pentru producția de lapte, cât și pentru cea de carne“, consideră inginerul Mircea Bara, de la Semtest Craiova, societate specializată în producerea materialului seminal pentru bovine. „Nu doar fermele mari de bovine, ci și gospodăriile populației, oamenii de la țară care cresc unu-două animale, trebuie să apeleze la rase de calitate, care le pot asigura câștiguri bune, și nu doar laptele sau carnea pentru consum propriu“, spune Mircea Bara. Dar, din păcate, 70 la sută din vițeii de rasă, în loc să fie crescuți și valorificați în România, sunt vânduți la export, în Italia, în Grecia și în alte țări. Guvernul ar trebui să limiteze cumva exportul acestor viței, cel puțin o perioadă, până se stabilizează șeptelul cu rase valoroase.

4,9% din agricultorii români care au sub 5 ha de teren agricol dețin și un tractor, spre deosebire de cei din Polonia, unde procentajul este de peste 60%