În vara anului 1916, America era o insulă de pace într-un ocean de război. Din august 1914, Europa era în război. Industria americană de armament era în plină expansiune. În tranșeele îmbibate de sânge ale Frontului de Vest, beligeranții se omorau cu zeci de mii de bombe expediate din porturile americane.

De departe, cel mai important dintre aceste porturi era cel din New York City. Din materialele de război estimate la trei miliarde de dolari, cumpărate de națiunile aliate – Anglia, Franța și Rusia, majoritatea a trecut prin portul New York.

Germania imperială, ale cărei porturi fuseseră blocate de marina Marii Britanii, nu putea face prea mult pentru a stopa exporturile americane de armament.

Protestele diplomatice ale ambasadorului german, contele Johann von Bernstorff ,au fost ignorate. Președintele Woodrow Wilson, anglofil declarat, a răspuns cu blândețe că America era o țară neutră, liberă să-și vândă bunurile oricui.

Germanii și-ar putea cheltui banii la fel de bine ca și aliații, dacă ar putea trece bunurile în siguranță peste Oceanul Atlantic.

Un cufăr de război cu 150 de milioane de dolari

În timp ce Von Bernstorff și-a continuat protestele publice, în culise personalul său consular a pus în mișcare o serie de evenimente care aveau să culmineze într-o seară de iulie 1916 în cel mai spectaculos act de sabotaj văzut până atunci pe pământul american.

Înarmați cu un cufăr de război enorm cu 150 de milioane de dolari, oamenii lui Von Bernstorff i-au cheltuit pentru a promova sentimentul pro-german în interiorul Statelor Unite.

Cu patru milioane de germani-americani nativi și alți 2,5 milioane de imigranți germani care trăiau în SUA, guvernul Kaiserului Wilhelm ar fi putut conta pe o masivă coloană a cincea de susținători imperiali.

Cu toate acestea, patriotismul american fusese însămânțat adânc în inima cetățenilor ei germani, cimentat de războiul civil, când mii de imigranți de limbă germană s-au înrolat în armata Uniunii.

Indiferent de sentimentele lor personale cu privire la războiul din Europa, germano-americanii, ca grup, au fost neutri.

Fără sprijinul rudelor ancestrale, personalul de la consulatul german din Washington a decis să ia lucrurile în propriile mâini.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric