Jurnaliștii de la Le Figaro au venit să viziteze uzina de la Mioveni, pentru a vedea modul în care se produce una dintre cele mai de succes mărci de automobile din Europa: Dacia.
Reuşita ”Dacia” este un tur de forţă pe care niciun alt concurent nu l-a mai realizat. Printre atuurile uzinei de la Piteşti se numără salariile muncitorilor români de şapte ori mai mici decât cele din Franţa şi costuri de producţie pe maşină sub cele din Hexagon. Dacia a devenit un fenomen pe Bătrânul continent, comparabil cu Ikea din Suedia, este de părere ziarul francez Le Figaro în ediţia de marţi.
Charles Morillo, directorul sitului de producție, spune că este un șef fericit: în timp ce omologii săi francezi programează perioade de șomaj parțial, la Dacia se lucrează la maximă capcitate.
Creşterea nivelului de trai al locuitorilor din Mioveni (Piteşti), excepţională în această ţară aflată în criză, se datorează uzinei din apropiere, care îi alimentează şi cu apă potabilă. Această clădire imensă cu înalte faţade albe este templul mondial al low-cost-ului. Acolo se fabrică modelele Dacia extrem de căutate de occidentali, precum Sandero sau Duster.
"Retour au travail manuel"
La Pitești, suntem la ani lumină depărtare de uzinele germane sau japoneze, complet automatizate, scrie Le Figaro, care constată că Dacia este produsă, aproape 100%, în urma unei munci manuale: de la sudură până la parbriz, singura operațiune automatizată fiind vopsitoria.
Destinaţia principală a acestor vehicule este Franţa şi Germania. Modelul cel mai căutat este Duster. Termenele de livrare depăşesc şase luni. Din aprilie, de când a fost lansat, sunt peste 80.000 de comenzi pentru acest model 4×4. Cu un preţ de minimum 11.900 euro, el costă de două ori mai puţin decât rivalele sale.
În cea ce-i privește pe muncitori, aceștia sunt fericiți: "În timp ce România suferă, la Dacia avem un salariu", spune Cocuța Tomescu, 42 de ani, muncitor la Dacia de pe vremea lui Ceaușescu.
‘În februarie, vom fabrica 750 de Duster pe zi, aproape de două ori mai mult decât am prevăzut’, explică Charles Morillo, care speră că deschiderea uzinei de la Tanger (Maroc), în 2012, va oferi mai multă flexibilitate.
În 1999, anul în care Renault a cumpărat Dacia, uzina părea ca după un război nuclear: prost iluminată, friguroasă iarna și populată de câini vagabonzi. Mulți dintre cei 28.000 de angajați, de două ori mai mulți decât acum, se refugiau în locuri exterioare pentru jocuri de cărți. Gérard Detourbet își amintește cum a fost nevoie de 3 ani de zile pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, pentru curățenie și pentru instalarea unor toalete.
Acum unsprezece ani, tehnologia de fabricare era la fel de veche ca în anii 1960, când Nicolae Ceauşescu a semnat acordul cu Renault pentru producerea de copii ale R8 şi R12: Dacia 1100 şi 1300. Dar Louis Schweitzer, patronul de atunci al Renault, a vrut cu orice preţ să lanseze au automobil de 5.000 de dolari. La puţin timp după lansarea în Europa de Est, Loganul pătrunde şi în Europa de Vest, în 2004, la preţul de 7.600 euro.
Cu toate acestea, Dacia a fost și rămâne o mașină fiabilă: 93% dintre proprietari nu au avut probleme cu ea din momentul în care au cumpărat-o, conform unui studiu Que Choisir, marca clasându-se pe locul al treilea după BMW și Renault. Cele mai multe eșecuri sunt legate de complexitatea sistemelor electronice.
Marca românească a devenit expertă şi în arta recuperării. Alte economii se fac la salariile muncitorilor români ai uzinei, în pofida unei creşteri obţinute după o grevă din 2008. Ele sunt de şapte ori mai mici decât în Franţa. Totodată, costurile de producţie pe maşină sunt cu 2000 de euro sub cele din Franţa.
Gama se va îmbogăţi în 2012 cu un monospaţiu şi o utilitară.
Materialul scris de
