Franţa doreşte să facă parte din noua ecuaţie a gazului natural care se va crea în Mediterana de Est şi care va schimba ecuaţia mondială a gazelor naturale. Pentru asta, este pregătită să apeleze inclusiv la forța militară, scrie Erdal Tanas Karagöl pentru cotidianul turc conservator YENI ŞAFAK.
”Activitatea de foraj în Mediterana de Est şi, în special, memorandumul de înţelegere privind delimitarea jurisdicţiilor maritime dintre Turcia şi Libia au favorizat tensionarea urgentă a situaţiei.
Presupusele rezerve energetice din această mare au făcut ca numeroşi actori care nu au ieşire la Mediterana de Est să dorească să devină actori în această regiune.
De fapt povestea este aceeaşi dintotdeauna. Cu un secol în urmă problema era petrolul, iar acum este gazul natural. Tot energie şi forţele care se adună pentru această energie.
În ultima perioadă, Franţa este exemplul acestei situaţii. Faptul că se comportă ca şi cum ar avea ieşire la Mediterana de Est, faptul că acţionează împreună cu Grecia şi Ciprul de Sud şi faptul că este mai vizibilă decât acestea două, precum şi eforturile ei de a include problema Mediteranei de Est pe agenda Uniunii Europene, ridică întrebarea de ce Franţa manifestă interes pentru Mediterana de Est.”, se arată în editorialul publicat de YENI ŞAFAK.
”Bine, dar ce caută Franţa în Mediterana de Est?
Franţa doreşte să facă parte din noua ecuaţie a gazului natural care se va crea în Mediterana de Est şi care va schimba ecuaţia mondială a gazelor naturale. Pentru că toată lumea ştie că în lume ia naştere o nouă ecuaţie energetică în ceea ce priveste gazul natural şi că unul dintre adevăraţii actori ai acestei ecuaţii şi cel mai strategic este Turcia.
Gazul natural care va fi decoperit în Mediterana de Est face interesantă această regiune pentru ţările membre UE. În cazul în care Turcia, împreună cu avantajul traseului, va deveni şi proprietară de resurse, este clar că ţările UE nu vor dori să-şi asigure securitatea ofertei energetice prin Turcia.
Ceea ce reprezintă unul dintre motivele pentru care Franţa doreşte să se afle în Mediterana de Est şi, de asemenea, pentru a crea impresia că promovează o politică în favoarea Uniunii Europene.
Marginalizarea Turciei
Franţa doreşte să genereze un aşa-zis pact energetic care să marginalizeze Turcia sau să-i scadă importanţa în Meditarana de Est şi să se instaleze aici.
Franţa vrea să-şi recâştige prestigiul pierdut în Africa prin intermediul Mediteranei de Est. Şi la început Franţa, pentru a recâştiga poziţia pierdută în Libia sau pentru a-şi lua revanşa faţă de această pierdere simţea nevoia unei noi regiuni bogată în resurse, cum ar fi Mediterana de Est, şi a unei noi strategii.
Franţa doreşte ca Total, propria companie naţională de energie, să nu aibă rival în regiune.
Franţa are nevoie de o nouă acţiune pentru a nu rămâne în umbra ţărilor din UE, şi în primul rând în umbra Germaniei. Pentru a-şi satisface această nevoie de acţiune, consideră Mediterana de Est drept colac de salvare.
Pentru a ţine în afara agendei problemele sale interne şi pentru a crea o nouă agendă prin intermediul politicii externe, Mediterana de Est se evidenţiază ca fiind o strategie importantă.
Franța apelează la forța militară
Ceea ce nu poate face din punct de vedere economic şi politic, Franţa vrea să facă prin manevrele militare pe care încearcă să le organizeze şi să arate că forţa sa militară este un instrument important în Mediterana de Est.
Dar ceea ce este mai important este faptul că noua situaţie apărută în urma semnării memorandumului de înţelegere privind delimitarea jurisdicţiilor maritime cu Libia este în totalitate în favoarea Turciei, aratând totodată şi înfrângerea Franţei. Este clar că în astfel de situaţii ţări precum Franţa devin şi mai irascibile.
În acest moement se ştie că Turcia nu mai este Turcia de acum un secol. Adică, aşa cum spuneam şi la început, Mediterana de Est, cu care avem o importantă frontieră maritimă, care are o mare importanţă economică, politică şi militară, este indispensabilă Turciei.
Iar faptul că fără Turcia este imposibilă crearea unei ecuaţii energetice în Mediterana de Est este o realitate cunoscută”, mai scrie autorul.