Cercetătorii cred acum că oamenii au dezvoltat toleranță la lactoză în perioadele de foamete sau în timpul pandemiilor.

Un grup de oameni de știință a ajuns la concluzia că vechii europeni au băut lapte timp de milenii, în ciuda problemelor digestive pe care le-ar fi putut cauza acesta.

Ei contrazic acum teoriile privind modul în care oamenii au evoluat pentru a tolera laptele. Oamenii de știință au speculat că o enzimă necesară evitării disconfortului gastro-intestinal s-ar fi dezvoltat rapid în populațiile care începuseră să consume lapte, relatează Washington Post

A fost nevoie de mii de ani pentru ca oamenii să dezvolte toleranță la lactoză

A fost nevoie de mii de ani pentru ca oamenii să dezvolte toleranță la lactoză. Producția de lactază, o enzimă care descompune zahărul din lapte, se oprește de obicei atunci când copiii devin adulți.

Lactoza sau zahărul din lapte este un carbohidrat cu absorbție lentă, format din două molecule: una de glucoză și una de galactoză. Aceste molecule trebuie separate pentru a putea fi absorbite. O enzimă, numită lactază, are acest merit.

Potrivit teoriilor mai vechi, oamenii care aveau toleranță la lactoză au obținut o nouă sursă de calorii și proteine ​​și și-au transmis genele unor descendenți mai sănătoși decât cei fără trăsături genetice – cunoscută sub numele de persistența lactază – care le permitea să digere zahărul din lapte.

Noul studiu vine cu o teorie complet diferită

Dar un nou studiu vine cu o teorie complet diferită, susținând că efecte secundare precum gazele, balonarea și crampele intestinale nu au fost suficiente pentru a mișca acul evolutiv spre mutațiile genetice.

„Oamenii preistorici din Europa au început să consume lapte de la animale domestice cu mii de ani înainte de a dezvolta gena pentru a-l digera”, afirmă autorii studiului.

Ce au descoperit oamenii de știință

Publicat în revista Nature, studiul a fost realizat în colaborare cu peste 100 de oameni de știință din mai multe domenii, inclusiv genetică, arheologie și epidemiologie. Oamenii de știință au cartografiat consumul estimat de lapte în Europa cu aproximativ 9.000 de ani în urmă.

Analizând reziduurile de grăsime animală din vasele ceramice găsite în sute de situri arheologice, alături de mostre de ADN recoltate din oseminte, cercetătorii au ajuns la concluzia că lactaza nu apăruse în jurul anului 1.000 î.Hr.

Ei susțin că în timpul foametei și a epidemiilor mutația a devenit critică pentru supraviețuire, lactoza nedigerată putând duce la boli intestinale grave și la deces.

Ce este intoleranța la lactoză

Intoleranța la lactoză reprezintă incapacitatea organismului de a scinda molecula de lactoză, prin funcționalitatea defectuoasă (sau absența) dizaharidelor.

Lactoza nedigerată, ajunsă în colon, este transformată în acid lactic de către flora intestinală, iar scaunele capătă un pH acid. Meteorismul abdominal și flatulența se explică prin supraproducția de CO2 și hidrogen de către bacteriile de fermentație.