Angela Merkel a mers în SUA, în ultima sa vizită în calitate de cancelar al Germaniei. Ce diferenţă faţă de vizitele sale anterioare de pe vremea când Donald Trump se afla la Casa Albă şi avea doar dispreţ faţă de Merkel şi Germania! 

Trump lăuda doar acele țări din Uniunea Europeană care fie disprețuiau statul de drept, fie criticau UE, un proiect care provine din eforturile și viziunea guvernului american de acum 70 de ani, arată capital.gr. 

În plus, Trump nu era interesat de statul de drept, de drepturile omului și de ceea ce se întâmpla în ţările din apropierea imediată a Europei – și în interiorul UE. De parcă cu cât Europa se confrunta cu mai multe probleme, cu atât mai mari erau șansele dezintegrării UE.

Președintele actual al SUA, Joe Biden, are o abordare diferită. China este una dintre prioritățile sale de politică externă. Din această cauză, Statele Unite doresc o Europă puternică, unită, consolidată într-un parteneriat transatlantic, care să se poată apăra pe toate fronturile.

Însă Europa pe care Merkel o lasă în urmă, la părăsirea funcţiei de cancelar după 16 ani la putere, primeşte atacuri atât din interior, cât și din exterior.

Europa nu va face față ascensiunii politice

Fără a înfrunta mai întâi frontul intern, Europa și vecinii săi din afara UE nu vor fi în măsură să facă faţă ascensiunii politice, economice și ideologice a Chinei sau ingerinţei persistente a Rusiei.

În ultimul deceniu, mai multe state membre ale UE au contestat statul de drept, libertatea presei și un sistem judiciar independent. Fără aceste principii de bază, capacitatea democrației de a funcționa este în pericol. Securitatea juridică a cetățenilor nu este garantată. Credibilitatea și încrederea în integritatea judecătorilor și a instanțelor vor fi subminate.

Aşa se întâmplă în Polonia, a cincea cea mai mare țară a UE și o țară cu un potențial extraordinar de a juca un rol cheie în relațiile UE cu Ucraina, Belarus și Rusia. Dar felul în care Partidul Legii şi Justiției (Pis), aflat la guvernare, a atacat independența Curții Constituționale pune sub semnul întrebării ce a semnat Polonia în 2004 când a aderat la UE: statul de drept.

La acea vreme, o parte din suveranitatea națională a fost cedată de către Varșovia Bruxelles-ului. Însă, după cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 14 iulie, o secţie disciplinară specială înființată de PiS contestă direct dreptul UE. Polonia s-ar putea afla pe punctul de a renunţa la standardul normelor UE. Consecinţele pentru ambele părţi ar fi imposibil de prevăzut.

Statul de drept și integritatea instanțelor, în special, au fost contestate în mod repetat și în alte țări ale UE, inclusiv în Bulgaria, România și Ungaria.

În ceea ce privește jurnaliștii, viețile acestora s-au aflat în pericol, plătind chiar cu moartea în unele ţări – Grecia, Malta și, mai recent, Olanda. În plus, negaţioniştii se înmulţesc – de la negarea Holocaustului și a schimbărilor climatice și a coronavirusului până la rolul Rusiei în estul Ucrainei. Este ca și cum trecutul, pe  ruinele căruia, după Al Doilea Război Mondial, a fost construită UE, a fost redus la cărțile de istorie în loc să fie o structură arhitecturală care are nevoie de preocupare constantă. 

De aceea Belarusul influențează arhitectura morală și politică a Europei. Este o țară care între 1939-1945 a fost lovită atât de naziști, cât și de Armata Roșie. Este o țară ai cărei cetățeni luptă pentru drepturile și valorile de care cetățenii UE s-au bucurat în ultimele decenii.

Influența Belarusului

Cu toate acestea, deși Belarus este în imediata vecinătate a UE, Europa nu a fost cutremurată de durata fără precedent de mare de când regimul urmăreşte să distrugă societatea prin represalii, arestări și călcarea în picioare a demnității și a aspiraţiilor oamenilor. Sancțiunile UE nu au oprit represiunea.

Poate că decizia președintelui Belarusului, Lukaşenko, de a trimite cinic sute de refugiați la granița cu Lituania va schimba mentalitatea europenilor, având în vedere frica patologică faţă de imigranți și refugiați pe care o au multe state membre ale UE.

În plus, Belarus și Polonia au ceva în comun și crucial, dincolo de istorie și de granițele comune. Este experiența luptei pentru libertate și securitate. Iar securitatea nu este un termen exclusiv militar. Înseamnă siguranţa pe care cetățenii o au că vor dispune de instanțe independente și acces la avocați independenți. Iar asta îi lipseşte şi Belarusului actual.

Într-o măsură diferită, este, de asemenea, o luptă ce se poartă în Polonia și în alte țări ale UE. Fără un stat de drept puternic și independent în interiorul UE, Europa nu se va putea apăra împotriva sistemelor nedemocratice care încearcă să-i influențeze direcția viitoare.

Acesta este motivul pentru care vizita lui Merkel la Casa Albă este mai mult decât simbolică. Are o semnificație politică specială, deoarece Biden a plasat drepturile omului și statul de drept în fruntea agendei de politică externă și internă.

Acestea sunt valori pe care Merkel le-a îmbrățișat când a ajuns la putere în 2005 şi este încă ataşată de ele. Dar nevoile de realpolitik, alimentate de conştientizarea ascensiunii inevitabile a  Chinei și a ingerinţei insistente a Rusiei prin atacuri cibernetice și campanii de dezinformare în alegerile europene, s-ar putea să fi afectat angajamentul său față de astfel de valori.

Nu este prea târziu pentru succesorul său să salveze aceste valori care au construit Europa după 1945 și după 1989. Ele continuă să guverneze continentul. Dar pentru cât timp?