Reducerea iminentă a rezervelor minime obligatorii va lăsa şi mai multe lichidităţi la îndemâna băncilor. Vor mai trimite din aceşti bani către băncile-mamă? E foarte posibil. Un fost bancher, Nicolae Dănilă, fost preşedinte al BCR, declara zilele trecute că băncile străine scot din ţară orice euro pe care pun mâna.Declaraţia a fost comentată în toată presa, înflorită, apoi au venit reacţii şi de la oamenii politici. Chiar premierul a declarat că, în cazul în car
Reducerea iminentă a rezervelor minime obligatorii va lăsa şi mai multe lichidităţi la îndemâna băncilor. Vor mai trimite din aceşti bani către băncile-mamă? E foarte posibil.
Un fost bancher, Nicolae Dănilă, fost preşedinte al BCR, declara zilele trecute că băncile străine scot din ţară orice euro pe care pun mâna.Declaraţia a fost comentată în toată presa, înflorită, apoi au venit reacţii şi de la oamenii politici. Chiar premierul a declarat că, în cazul în care fenomenul este real, se gândeşte la o supraimpozitare de tip Robin Hood a profiturilor. Era o modalitate de a le arăta obrazul băncilor străine, care se angajaseră în faţa FMI şi a Comisiei Europene că vor păstra liniile de finanţare din România. Sigur, e posibil ca unele bănci să nu facă cine ştie ce profituri în acest an.
Viceguvernatorul BNR Florin Georgescu spune că băncile străine nu pot fi pedepsite şi tot ce se poate obţine de la ele este doar un angajament.Totuşi, Banca Naţională are câteva pârghii: ea poate determina băncile comerciale să-şi majoreze capitalul dacă unii indicatori nu se mai încadrează în anumiţi parametri. Majorarea capitalului este o formă de a aduce bani de la banca-mamă, şi acest proces a început deja, chiar dacă se face cu discreţie. Ar putea urma majorări de circa un miliard de euro.
Pe de altă parte, Guvernul vrea să deblocheze piaţa imobiliară şi anunţă un program de un miliard de euro, prin oferirea de garanţii care să-i ajute pe cei care nu dispun de banii necesari avansului, în cazul contractării unui credit ipotecar, sau utilizând alte variante prin care garanţia statului să determine acordarea de credite cu dobânzi mai suportabile.
Băncile comerciale sunt mai rezervate în declaraţii. Ele spun că marea problemă este că nu sunt clienţi; n-ar fi vorba nici de lichiditate, nici de reticenţa lor, ci doar de teama românilor de a mai lua credite. Dar mai e o problemă: dobânda. Ea exprimă şi scumpirea atragerii de resurse, şi riscul mai mare pe care şi-l asumă banca în vremuri de incertitudine. E posibil ca garanţia pe care vrea să o pună la bătaie Guvernul să schimbe puţin optica şi a clienţilor, şi a băncilor. Reducerea iminentă a rezervelor minime obligatorii va lăsa şi mai multe lichidităţi la îndemâna băncilor. Vor mai trimite din aceşti bani către băncile-mamă? E foarte posibil. Alţi bani vor veni să le ia locul. Asta înseamnă o piaţă liberă. Posibilitatea ca aceşti bani să plece va fi garanţia unor intrări viitoare. Capitalurile apreciază întotdeauna pieţele libere. Barierele nu împiedică plecarea unor capitaluri, ci îi determină pe alţii să nu mai vină. Percepţia asupra evoluţiei economiei româneşti s-a îmbunătăţit vizibil, şi asta se vede în reducerea dobânzii pe care investitorii ar vrea s-o obţină în cazul în care ar împrumuta statul român. Această îmbunătăţire a percepţiei face posibilă o emisiune de eurobonduri în toamna acestui an, care va reprezenta un adevărat test al percepţiei despre care vorbeam. Şi atunci va fi clar că banii sunt dispuşi să se şi întoarcă…