De unii aţi uitat, de alţii aţi vrea să uitaţi sau, poate, le duceţi dorul. Miniştrii care s-au perindat prin guvernele României fie s-au retras în mediul didactic, fie au intrat în mediul de afaceri. Dintre aceştia, cei mai mulţi au preferat consultanţa. Alţii s-au dovedit a fi mai exotici.
Unul dintre cei mai avuţi foşti demnitari este Ionel Blănculescu, ministru delegat pentru coordonarea autorităţilor de control în cabinetul Năstase. „Nu am niciun gând să mă întorc în politică în viitorul apropiat. Totuşi, zic şi eu, ca în fotbal, că pe termen mai lung rămân deschis unei oferte în executiv, dar neapărat din postura de tehnocrat“, spune Blănculescu. După ce a plecat din PSD, certat la cuţite cu conducerea, fostul ministru s-a descurcat de minune pe cont propriu. În momentul de faţă, în dreptul numelui său figurează trei firme. Una dintre ele, CMM Economy, este pe cale de radiere. Alta, Corporaţii & Investiţii financiare SRL, este folosită drept vehicul investiţional pe piaţa de capital. „Am achiziţionat înainte de criză pachete bunicele la companii mari, cum sunt Petrom sau Transelectrica, şi acum ţin activitatea firmei în stand-by, până la revenirea acţiunilor la un nivel decent“.
Cea mai profitabilă firmă este însă Consultanţă & Investigaţii financiare, axată, potrivit prezentării de pe site, pe asistenţă în încheierea de contracte avantajoase şi în evitarea tranzacţiilor ineficiente şi pe asistenţă în recuperarea creanţelor. În mod ironic, după ce a încheiat 2008 cu o cifră de afaceri de un milion de euro (de şase ori mai mare decât în 2007) şi o marjă de profit de nu mai puţin de 40%, firma suferă acum tocmai de pe urma nerecuperării creanţelor şi „a unui prim-trimestru din 2010 dezastruos“. În mare, 70% din veniturile companiei provin din litigii şi restul din dezvoltarea de afaceri. „Am încercat câteva luni şi partea de consultanţă pentru fonduri europene, dar e o pierdere de timp. Noi, consultanţii, încercăm toate căile de a obţine profit“, spune Blănculescu, explicând de ce intenţionează, acum, să intre pe piaţa elenă, „unde să-ţi protejezi averea a devenit un veritabil sport naţional“, dar şi să realizeze un parteneriat cu o societate din Monaco, alături de care să ajute companiile autohtone să-şi eficientizeze afacerile. Adică, „să înveţe să fie mai inteligente, să-şi deschidă offshore-uri, de exemplu“.
Fost coleg de cabinet cu Blănculescu, Eugen Bejinariu, ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, şi-a trecut în declaraţia de avere pe 2007 venituri de circa 40.000 de euro, din indemnizaţia de parlamentar, pensie şi activităţi independente. Prilej cu care, un an mai târziu, şi-a deschis primele trei firme, cu profiluri surprinzătoare: Inspira Com SRL (bar/restaurant), CMD Software Solution (web design) şi Belle Antiques (galerie de artă de lux). Per total, cele trei societăţi au încheiat anul 2008 cu venituri modeste, de sub o sută de mii de euro. Cifra este, însă, nerelevantă, în condiţiile în care firmele se aflau în primul an de activitate.
In vino business
Bejinariu nu este singurul fost demnitar care s-a implicat în „afaceri culturale“. De meserie regizor (profesie pe care n-a mai exercitat-o, însă, din anii ‚80), apoi ministru pentru informaţii publice în guvernul Victor Ciorbea, secretar de stat în Ministerul Culturii şi ambasador al României în Elveţia, Radu Boroianu a înfiinţat în 2008 o casă de licitaţii de artă care a cunoscut ulterior e creştere fulminantă pentru această piaţă. Este vorba de Artmark, galeria la care s-a licitat (chiar dacă fără succes) cel mai scump tablou pus vreodată la vânzare în România, „Tăietorul de lemne“, al lui Camille Pissaro, evaluat între patru şi şase milioane de euro. Aşadar, după ce a fost amintit în presă ani buni ca unul dintre „băieţii deştepţi din energie“, datorită legăturilor cu Bogdan Buzăianu, fostul patron al Energy Holding, Radu Boroianu s-a retras din prim-planul politicii pentru a face afaceri în domeniul la care se pricepe mai bine, cultura.
Boem pare a fi şi Valeriu Stoica, actual vicepreşedinte al PDL şi fost ministru al justiţiei în trei cabinete diferite. Acesta a fondat, împreună cu soţia sa, una dintre cele mai importante firme de avocatură din Capitală, Stoica & Asociaţii. Mai puţin cunoscută este cealaltă afacere a familiei Stoica, firma vitivinicolă Avincis Vinuri. Fondată în 2007, compania a înregistrat venituri de aproape 500.000 de euro în 2008, de zece ori mai mari decât în anul precedent.
Tot pe piaţa vinului este implicat şi Dan Nica, fost ministru al comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi, ulterior, al internelor. Firma sa, Viticom SRL, situată într-una dintre cele mai prolifice zone din România, Vrancea, are exact aceeaşi cifră de afaceri ca a lui Valeriu Stoica. Între cele două societăţi mai există o asemănare: „N-am auzit niciodată de ele, probabil nu produc vinuri de calitate, altfel s-ar fi ştiut de existenţa lor, ar fi fost incluse măcar în vreun studiu de piaţă“, spune directorul general al Patronatului Vinului, Ovidiu Gheorghe.
De o mai mare notorietate se bucură o altă afacere din aceeaşi branşă, de această dată dezvoltată de Victor Surdu. Ministru al agriculturii în guvernul Petre Roman, soţul Angelei Similea a mai avut, în ultimii ani, câteva iniţiative în domeniul vinificaţiei: a publicat două cărţi de profil („Tehnologia Producerii Strugurilor“şi „Oenologie şi Derivate“), a achiziţionat o revistă de vinuri („Romanian Wine Art“) şi, la finele lui 2009, a deschis un salon specializat într-o zonă de lux a Bucureştiului: Arte & Vino. După spusele lui Victor Surdu, magazinul comercializează doar „vinurile care au primit medalii de aur sau de argint la concursuri naţionale sau internaţionale“. Potrivit fostului demnitar, investiţia în acest proiect a fost de peste 500.000 de euro, iar la inaugurarea sa au fost prezenţi primarul general al Capitalei, primarul sectorului 4, dar şi parlamentari şi miniştri ai agriculturii în precedentele guverne.
Pe bursă sau la spital
De unii dintre demnitarii care făceau legea, la propriu, în anii ‚90, probabil că aţi uitat, întrucât, după plecarea din politică, au evitat orice tangenţe cu acest mediu. Este şi cazul celui de-al doilea ministru al sănătăţii din istoria postdecembristă, Bogdan Marinescu. Timp de opt ani, până în 2000, a fost deputat, apoi senator pe listele democraţilor. Motivul retragerii? „Eu sunt un om de dialog. Din păcate, politica a ajuns un atac direct, iar asta nu-mi place. Mă oboseşte. N-am atacat pe nimeni niciodată, prefer să parez. Am considerat, toată viaţa, că dacă mă apăr, câştig“. Considerat o somitate în ginecologie încă dinainte de 1989, Bogdan Marinescu a devenit cunoscut, între timp, drept „medicul vedetelor“, după ce a adus pe lume copilul Andreei Marin şi pe acela al Adrianei Iliescu, cea mai vârstnică mamă din România.
Alt caz este cel al lui Anton Ionescu. Deputat liberal timp de opt ani, până în 2004, şi ministru al transporturilor pentru câteva luni, în 1998, acesta a renunţat la politică pentru activităţi mult mai profitabile. Este, începând de anul trecut, preşedintelele CA al uneia dintre cele mai mari firme de intermediere de pe piaţă, SSIF Broker SA (cunoscut, alternativ, drept Broker Cluj). Societatea are un capital de 144,7 milioane de lei, divizat în 289,4 milioane de actiuni, din care Anton Ionescu deţine o pondere de 4,15%. Jucător activ pe bursă, fostul parlamentar a vândut, în urmă cu trei ani, acţiuni Broker Cluj în valoare de peste un milion de euro. În plus, Anton Ionescu este acţionar în cinci firme. Cea mai importantă dintre ele, Paliman Prodexim, a încheiat anul 2008 cu o cifră de afaceri de aproape patru milioane de euro.
Pogea, de la GP la CEC
Alţi miniştri vă sunt, cu siguranţă, mult mai familiari. Pe cât de hulit a fost pentru felul în care a gestionat banii publici, pe atât de bine s-a descurcat Gheorghe Pogea, penultimul ministru de finanţe, cu propriile venituri. Nu neapărat pe cont propriu, ţinând cont că singura companie pe care a deţinut-o integral, alături de soţia sa, GP Management Experts, a înregistrat până în 2008 venituri modeste, de circa 70.000 de euro anual (de remarcat, totuşi, că firma a raportat, de la an la an, marje de profit semnificative, de 60%-70%). S-a descurcat însă mult mai bine în calitatea de director general al societăţilor Siderurgica SA, Marmosim SA şi Titan Mar SA (ultimele două, deţinute de colegul de partid şi ulterior de guvern Adriean Videanu), la conducerea cărora a stat, cumulat, nouă ani şi unde a fost lăudat, pe alocuri, pentru buna prestaţie. În decembrie 2009, a declarat, cu ocazia formării noului cabinet Boc, că nu îl mai interesează funcţia de ministru de finanţe. Este de înţeles: în luna februarie a acestui an a fost numit în Consiliul de Supraveghere al Fondului Proprietatea, iar recent a primit şi un mandat în Consiliul de Administraţie al CEC.
Fostul ministru de Interne Doru Ioan Tărăcilă deţine pachete semnificative de acţiuni la holdingul Argirom (cu venituri anuale medii de 10 milioane de euro) şi la Condorul Petroserv SA (companie specializată în comerţul cu carburanţi, cu o cifră de afaceri de 2,2 milioane de euro în 2008)
Ionel Blănculescu deţine un certificat F.B.I. pentru combaterea crimei financiare si de prevenire a spălării banilor murdari. Denumirea site-ului său, www.investigatii.com, precum şi bunul mers al afacerilor de investigaţii financiare arată că nu a primit diploma degeaba
Victor Surdu deţine, împreună cu familia, 12 firme cu activităţi diverse, de la piscicultură la construcţii şi auto
„Iar ne bălăcăriţi?“, ne-a întrebat soţia fostului ministru al finanţelor, apoi al agriculturii, Decebal Traian Remeş. „Îmi cer iertare, de fiecare dată când aud de presă mă crispez“, s-a scuzat Steliana Remeş, după ce a aflat că nu avem de gând să-i insultăm bărbatul, ci doar să aflăm cum îi merge compania. Predilect SRL, firma soţilor Remeş, are dublu obiect de activitate (comisionare vamală şi creşterea porcinelor) şi, da, merge bine: venituri de 1,3 milioane de euro şi profit de 350.000 de euro
Fostul şi actualul ministru de finanţe Sebastian Vlădescu deţine acţiuni în zece firme, majoritatea furnizoare de consultanţă în management. Cele mai profitabile trei companii au încheiat anul 2008 cu venituri cumulate de aproape trei milioane de euro
