Grecii sunt cu ochii pe Islanda, ţară care tocmai iese din groapa economică în care a căzut acum aproape şapte ani, după spargerea balonului imobiliar şi de pe segmentul creditului. Ce pot învăţa grecii din criza islandeză? Că poţi lăsa sistemul bancar să dea faliment este lecţia pe care deja guvernul de la Atena o ia în calcul, scrie editorialistul Ambrose Evans-Pritchard în ziarul The DailyTelegraph.

Este o cale deja bătătorită care merită parcursă? Aparent deznodământul poate fi pozitiv dacă ne uităm că Islanda a ajuns în acest trimestru la nivelul Produsului Intern Brut din anul 2008, premergător crizei, fiind una dintre puţinele ţări europene care a reuşit această performanţă. Publicaţia britanică The Independent rezumă reţeta câştigătoare islandeză: o taxă de 39% pe repatrierile de capital ale nerezidenţilor, lăsarea băncilor să se prăbuşească şi condamnarea bancherilor a căror activitate criminală a pus pe butuci economia.

Şeful executiv al uneia dintre cele mai mari bănci, Kaupthing, împreună cu acţionarul principal al acesteia au primit pedepse de patru şi, respectiv cinci ani de închisoare. "De ce ar trebui ca o parte din societatea noastră să nu fie sub supravegherea poliţiei şi fără responsabilitate?", întreabă Olafur Hauksson, procurorul care a instrumentat cazul. "Ar fi periculos ca cineva să fie prea mare pentru a fi investigat", adăuga acesta.

Băncile nu sunt "sfinte biserici" şi pot fi lăsate să se prăbuşească

Spre deosebire de SUA şi Marea Britanie care au folosit banii contribuabilului pentru a salva mari institiuţii financiare precum AIG, Freddie Mac, Fannie Mae, Lloyds sau Royal Bank of Scotland, guvernul islandez, cu oamenii în stradă, a lăsat băncile sale să se prăbuşească, pasând pierderile către creditorii în cea mai mare parte străini a acestora.

Băncile nu sunt "sfinte biserici" pentru a fi protejate, îşi şoca în urmă cu doi ani auditoriul Formului Economic Mondial de la Davos preşedintele Ragnar Grimsson. "Teoria potrivit căreia trebuie să salvezi băncile este o teorie despre bancheri bucurându-se de profiturile lor în perioadele de succes pentru ca apoi să lase oamenii de rând să le suporte eşecul prin taxe şi austeritate", declara acesta pentru postul de televiziune arab Al-Jazeera.

Cum arată economia Islandei

Planul islandez a funcţionat deşi şocul financiar iniţial a fost unul foarte puternic. Inflaţia a fost de peste 16% în primă fază, dar s-a întors sub 5% până în anul 2011 şi este tangenţial peste zero în prezent. Datoria publică raportată la Produsul Intern Brut nu a atins cote alarmante în condiţiile în care statul nu şi-a asumat pierderi bancare ca în cazul altor ţări occidentale. De la nivelul de 95% din PIB, creditul guvernamental va mai reprezenta până la finele acestui an 74%, iar proiecţia pentru anul 2020 este ca nivelul de îndatorare să nu fie mai mare de 54%. Şomajul de 4% pune, de asemenea, Islanda într-o situaţie chiar mai bună decât cea a SUA.

Lecţia pe care ar putea să o înveţe Grecia este şi cea a unui control al capitalului. Taxa de 39% pentru repatrierile nerezidenţilor a fost caracterizată de ministrul de finanţe Bjarni Benediktsson ca fiind o bornă de referinţă şi încă una fericită.