„Insolvenţa reprezintă o soluţie dacă este asumată şi administrată corect. Nu orice insolvenţă rezolvă problemele. Uitaţi-vă la RAAN, este în insolvenţă de trei ani şi a intrat în faliment. Uitaţi-vă la Hunedoara. Este în insolvenţă şi o să intre în faliment”, a susţinut Borza.
El a precizat că societatea a ajuns în această situaţie, deoarece a fost victima prostului management şi a ingerinţei statului în managementul companiei.
„Sectorul minier trebuia reformat în 1990, cum au făcut şi polonezii. Noi am tot amânat reformarea acestui sector, care, pentru România este identitar. În România, aceasta este cea mai veche meserie, are o continuitate de mai bine de 2.500 de ani. Aceasta nu înseamnă că acum trebuie să facem doar de dragul unei tradiţii milenare concesii, să alocăm în fiecare an de la buget sute de milioane de lei. Ea trebuie restructurată, trebuie reformată”, a arătat reprezentantul Euro Insol.
Borza a susţinut că, de-a lungul timpului, niciun guvern nu a luat vreo măsură radicală în Valea Jiului, având în memorie mineriadele.
„Toate guvernele de după 1990 au trăit sub imperiul unei frici ancestrale faţă de mineri, pentru că, bun, ei sunt nişte oameni mai din popor, ce-i în guşă şi-n căpuşă, se urcă în camion, în tren, cu bâtele şi ne aplică o corecţie. Vorba aia, suntem în 2016. Şi eu sunt absolut convins că minerii din Valea Jiului sunt oameni cu un caracter de excepţie. Ei au fost o clasă socială privilegiată încă de pe vremea lui Ceauşescu. Sigur, este o muncă grea, este o muncă fizică, este o muncă brută, istovitoare, dar, deopotrivă, au fost foarte bine plătiţi. Dintotdeauna, dar mai ales până în 1989. Dar aceasta nu justifică o anumită prevalenţă faţă de altă meserie. Aveam un dinte împotriva lor, pentru că erau mulţi, sunt mulţi şi astăzi, dar nu este vina lor. Este vina statului să nu a avut curaj să restructureze această zonă. Nu mai poţi astăzi defila cu zeci de mii de salariaţi în zona energetică”, a spus Borza.
Potrivit acestuia, pentru o funcţionare optimă a companiei vor trebui concediaţi jumătate dintre mineri şi dintre angajaţii termocentralelor Mintia şi Paroşeni.
„Până la urmă, această companie nu este vitală pentru sistemul energetic naţional. Noi avem 24.000 de MW putere instalată, la un consum care nu a depăşit niciodată 9.000 de MW. Însă această companie poate ajuta la serviciile tehnologice de sistem pe acea zonă de Nord. Deci, iată şi câteva elemente care să pledeze pentru salvarea Complexului Energetic Hunedoara, evident, restructurat. Deci vreo 2.000 de mineri cu vreo 700 de angajaţi pe zona de producţie de energie, adică 2.700 faţă de 6.000 cât sunt acum, evident contează la performanţa economică şi la costurile asociate fiecărui MWh produs”, susţine Borza.
El a adăugat că, în ipoteza unei pene generalizate în sistemul energetic românesc, care ar produce pagube de zeci de miliarde de euro, CE Hunedoara ar putea face diferenţa.
„Deci la o analiză foarte rece, poţi lua hotărârea: da, închid. Dar ce se va întâmpla dacă vreodată – şi atunci într-adevăr drobul de sare poate să te întoarcă – ar colapsa sistemul energetic chiar şi pentru un minut? Pagubele ar fi incalculabile, de ordinul zecilor de miliarde. O pană generalizată de curent în România, chiar şi de un minut, ar costa zeci de miliarde de euro. Şi atunci, chiar şi pentru acel ipotetic ‘dacă şi poate’, merită salvată societatea, dar evident optimizată şi restructurată”, a afirmat reprezentantul casei de insolvenţă.
CE Hunedoara se află în insolvenţă din 7 ianuarie 2016 şi are 6.300 de angajaţi, care lucrează la minele de cărbune Lonea, Lupeni, Livezeni şi Vulcan, precum şi la termocentralele Mintia şi Paroşeni.
Decapitalizarea Complexului Energetic Hunedoara şi intrarea în insolvenţă au fost planificate încă de la înfiinţarea sa, din moment ce, an de an, au fost aprobate bugete de venituri şi cheltuieli care au prevăzut pierderi, se arată în raportul administratorului judiciar al complexului, firma GMC SPRL, cu privire la cauzele intrării în insolvenţă.
Potrivit raportului, costurile de producţie a energiei în cadrul complexului sunt de două ori mai mari decât preţul pieţei, ceea ce a dus la decapitalizarea treptată a societăţii.
Firma GMC SPRL propune, în raportul privind cauzele insolvenţei, „compensarea datoriilor către statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin preluarea în contul creanţei a exploatărilor miniere, în cuantumul rezultat în urma unui raport de evaluare, exploatări ce se pot constitui apoi ca o societate de închidere a minelor beneficiind de ajutor de stat, cel puţin până în 2018″.
Complexul Energetic Hunedoara are datorii totale de 1,5 miliarde de lei, potrivit raportului, din care 1,2 miliarde de lei către Ministerul Finanţelor Publice.
Această propunere va fi evaluată de Adunarea Creditorilor, care va decide cu privire la planul de restructurare.
„Bineînţeles, toate acestea s-ar putea realiza numai dacă CEH va rezista şi nu va intra în faliment direct în perioada de observaţie, fără a mai ajunge la implementarea unui plan de reorganizare. Iar aceasta se poate face doar printr-o restructurare masivă a tuturor compartimentelor societăţii, prin reducerea la strictul necesar a tuturor cheltuielilor, atât a celor materiale, cât mai ales a celor cu muncă vie, acestea din urmă atât prin eliminarea din organigrame a tuturor posturilor inutile şi care nu au legătură cu producţia, cât şi prin ajustarea drastică a salariilor”, se mai arată în raportul administratorului.