Tensionarea relațiilor dintre Rusia și Occident readuce războiul navă-navă în prim-plan. Dar, în cazul unei confruntări pe mare între cele două puteri, cine-și va adjudeca victoria?
O analiză publicată de NationalInterest arată că, după mai bine de un deceniu de sprijinire a războaielor terestre în Orientul Mijlociu și Asia Centrală, Marina SUA vrea să reinvestească în misiunea de bază a scufundării navelor.
Marina SUA extinde această capacitate, dar în același timp, introduce o nouă clasă de nave, distrugătorul de rachete ghidate USS Zumwalt, conceput în primul rând pentru a sprijini războiul terestru. Între timp, Moscova încearcă încă sp readucă la viață celebrele crucișătoarele de luptă din clasa Kirov. Navele gigantice de suprafață, cu o vechime de 30 de ani, sunt depășite.
Cu armament îmbătrânit, dar eficient, sunt totuși capabile să îndeplinească misiunea principală: atacarea navelor inamice foarte mari, în special a portavioanelor. O întrebare legitimă în aceste vremuri este ce se va întâmpla dacă cele două nave se vor confrunta unu-la-unu.
Zumwalt este cea mai recentă clasă de distrugător de rachete ghidate din Marina SUA. Cele trei nave: amiralul Elmo Zumwalt, Michael Mansoor și Lyndon B. Johnson sunt optimizate pentru susținerea armelor navale. Ele sunt, de altfel, primele nave „stealth” adevărate din serviciul Marinei, cu caracteristici aplatizate, unghiulare, concepute pentru a-și reduce semnăturile radar. Navele din clasa Zumwalt cântăresc 14.000 de tone, devenind astfel cele mai mari distrugătoare ale Marinei SUA.
Datorita marilor sale suprafețe plane și înclinate, navele ar trebui să beneficieze de amprenta radar a unui simplu vas de pescuit. Un alt factor care contribuie la greutate este suita de arme și senzori.
Adversarul lui Zumwalt, crucișătorul de luptă Kirov, e o relicvă a anilor 80, construit pentru a neutraliza rapid portavioanele americane și pentru o misiune ofensivă. În același timp, are capacități anti-aer redutabile. Kirov-urile au fost cele mai mari nave de război construite după război.
Fiecare avea o lungime de 190 de metri și cântăresc 24.000 de tone. Acest lucru s-a datorat în mare parte utilizării energiei nucleare pentru propulsie, în loc de cazane și turbine, oferind crucișătorului o viteză maximă de până la 32 de noduri. Kirov a schimbat armele grele (cele nouă tunuri) cu rachete.
Să presupunem că amplasăm cele două nave în largul mării, la distanța maximă a armelor anti-nave de ambele părți. Nu vom presupune că fiecare navă știe unde este cealaltă, dar că, în cele din urmă, una o va depista pe cealaltă. Kirov are sistemul de satelit Legenda, dar acesta e un satelit radar, iar Zumwalt este un distrugător stealthy cu semnătura radar a unei mici bărci de pescuit.
Ambele nave caută elicopterele care scanează oceanul dincolo de orizont. În această situație, distrugătorul stealth are avantajul net față de maiestuosul, dar non-stealthy crucișător rus. Elicopterele Zumwalt detectează Kirov-ul, trimițând date de poziție înapoi la nava mamă. Kirov detectează elicopterele, dar nu știe locația reală a Zumwalt-ului. Crucișătorul de luptă rus va dori să se întoarcă și să lovească Zumwalt de la distanță. Din păcate pentru ruși, totul la sistemele Kirov, de la direcționarea prin satelit la sistemele de ghidare ale rachetelor sale Granit, sunt ghidate de radar.
Rezumând acest scenariu, se poate spune că, la final, va exista o egalitate. Niciuna dintre părți nu ar putea să o vizeze cu exactitate pe cealaltă. Pe viitor însă, noi arme, cum ar fi racheta anti-navă pe distanță lungă, ar oferi Zumwalt-ului un avantaj real.