Pușcăria n-a fost un loc așa rău pentru Dan Diaconescu, cel puțin așa ar tinde oamenii să creadă, dacă ar asculta experiențele sale din spatele gratiilor, unde a avut ocazia să vorbească inclusiv cu elite din Top 300 Capital.
Dan Diaconescu, față în față cu elitele din Top 300 Capital în spatele gratiilor
Dan Diaconescu și-a povestit experiențele din perioada petrecută în închisoare. Fostul realizator TV descrie detenția drept „o dramă” atât pentru el, cât și pentru familia sa, dar și ca o experiență de viață marcată de întâlniri neobișnuite cu figuri proeminente din lumea afacerilor românești.
„Păi dacă v-aș spune că a fost bine, ați spune că sunt nebun,” a comentat el, adăugând că, în ciuda contextului dificil, întâlnirile cu oamenii din „Top 300 Capital” au avut un impact semnificativ asupra sa.
Perioada de captivitate i-a oferit ocazia unică de a interacționa și chiar de a realiza „interviuri ad-hoc” cu personalități de marcă, obișnuite mai degrabă cu viața exclusivistă din Monaco decât cu o celulă de penitenciar.
„Acum pot să spun că portofoliul meu de jurnalist e complet,” a declarat el, menționând că acești oameni de succes erau rareori accesibili presei.
Între colegii săi de detenție se numărau oameni de afaceri de succes și personalități recunoscute, inclusiv specialiști în diverse domenii, precum doctorul Gheorghe Mencinicopschi, despre care el a spus că era „o enciclopedie umblătoare”, explicând chiar și în acele condiții aspecte detaliate despre nutriție și biologie. De altfel, economistul Mihai Mucea, pasionat de muzică simfonică, i-a împărtășit detalii impresionante despre o interpretare rară a unei compoziții Wagner la Viena din anul 1971.
„Păi dacă v-aș spune că a fost bine ați spune că sunt nebun, pot să spun că a fost foarte interesant, pot să spun că a fost o dramă pentru familiile mele. Ideea este că, eu ca jurnalist, lumea mă întreabă dacă mi-am atins toate idealurile profesionale. N-am apucat să-i iau interviu lui Nicolae Ceaușescu, că l-au omorât ăștia dar în rest am făcut cam toate.
Însă îmi lipsea din portofoliul meu Top 300 Capital, ăștia-s niște oameni foarte deștepți, care au făcut bani mulți, care trăiesc prin Monaco și ei când spună un ziarist spun hai, băi, glumești, cum să vin la tine în emisiune. Și atunci eu i-am prins pe oamenii ăștia acolo, și am făcut niște interviuri ad-hoc, nu le-am notat.
Am avut curiozitatea asta când am ajuns acasă, mi-am luat revistele astea Top 300 sau Forbes, cum se cheamă, și în afară de frații Dedeman și de Țiriac, eu cred că au fost toți acolo, fiindcă în România, dacă ai succes, pe vremea aia trebuia dat exemplu la popor. Și cu oamenii ăștia vorbeai lucruri extraordinare.
Unii ascultau la căști muzică simfonică, nu vreau să greșesc, domnul Mucea, un mare expert în comerțul ăsta cu energie electrică, și îmi spunea domnu Dan, vezi că treaba asta a lui Wagner trebuie cântată cu o mie de instrumentiști, și cu un cor de o mie în spate, și singurii care au cântat asta au fost unii la Viena în 1971. Deci ăștia erau oamenii de acolo, de care statul român a preferat să-și bată joc de ei. Și când omul ăsta a avut o permisie, l-am întrebat unde se duce. Cum unde mă duc, zice, e Festivalul Enescu, mă duc, sunt nelipsit.
Pe urmă venea doctorul Mencinicopshi, o enciclopedie, te vedea că bei ceva, mănânci ceva, spunea domnu Dan, stați să vă spun, că enzima cutare, celula cutare, cu metabolismul, ce s-a inventat, ce s-a descoperit. Toți erau de așa manieră, nu te mai săturai să vorbești cu fiecare-n parte, nu știai cum trece timpul”, a declarat el în cadrul podcastului „Sport și Politică” de pe canalul de YouTube „Fanatik”.
Dan Diaconescu i-a ținut lumânarea aprinsă lui Dan Adamescu, când era pe patul de moarte
Amintirile lui despre perioada petrecută în detenție sunt însă umbrite de tragedii. Acesta a povestit despre ziua în care a murit omul de afaceri Dan Adamescu, un moment dificil în care i-a fost alături și i-a aprins lumânarea.
„A murit Adamescu, Dumnezeul să-l ierte, se întâmplau tragedii, la cinci metri de mine, în camera lui, îi țineam lumânarea”, a spus el.
El a memorat și imaginea celor mai vulnerabili deținuți, în special cei fără familie sau fără sprijin extern, care ajungeau să sufere de foame și să fie lipsiți de minimele drepturi.
„Nu aveau posibilitatea să dea un telefon, nu aveau ce să mănânce la propriu, puteau fi salvați de către ăștialalți, de VIP-uri, îi mai ajutam și noi cu ce puteam dar altfel era o tragedie, oamenii nu-și cunosc drepturile, nu știu să-și ia avocați nici din oficiu”, a mărturisit el.
Dan Diaconescu descrie perioada de detenție ca pe o experiență profundă. În ciuda tragediilor, întâlnirile cu aceste „VIP-uri ale României” i-au deschis o nouă perspectivă asupra vieții.