Consiliul UE – în care se reunesc statele membre să discute despre orice, de la criza euro la sancţiunile privind petrolul iranian – are cinci niveluri de securitate a documentelor: LIMITE UE, RESTREINT UE, CONFIDENTIEL UE, SECRET UE and TRES SECRET UE. Prin tradiţie, eticheta este întotdeauna în franceză.
LIMITE este rezervat pentru documentele interne zilnice, adesea publicate mai târziu – de exemplu: o declaraţie a preşedintelui Consiliului, Herman Van Rompuy, înainte de a o face publică, proiecte ale concluziilor unui summit UE sau un proiect de politică a UE înainte ca miniştrii să o aprobe. Orice oficial sau diplomat UE le poate citi, le poate trimite prin email, le poate printa sau le poate lua acasă şi adesea, le divulgă presei.
Aceasta nu înseamnă că divulgările sunt benigne – aflarea din avans a unui acord UE sau a unei acţiuni de supraveghere a unei bănci poate influenţa pieţele financiare sau poate declanşa ofensive din partea grupurilor de lobby. În acelaşi timp, diplomaţii din ţări care nu sunt membre ale UE şi care pun mâna de documente interne ale Uniunii se folosesc de etichetarea Consiliului pentru a se asigura că respectivele documente sunt autentice.
Limita care nu poate fi depăşită este RESTREINT – dacă divulgi un asemenea act, îţi poţi pierde slujba.
"Nu aş depăşi niciodată această limită. Nici măcar nu mi-ar trece prin cap s-o fac. Documentul trebuie desecretizat în mod adecvat", a declarat o sursă din UE.
În martie anul trecut, Consiliul a explicat clar ce înseamnă nivelurile mai ridicate de secretizare şi cum trebuie protejate documentele clasificate. A dat mai multe detalii într-un memo din luna mai. Acesta spunea că divulgarea unui material RESTREINT "poate fi în detrimentul intereselor Uniunii Europene", poate avea "efecte negative" asupra relaţiilor diplomatice, poate "primejdui" indivizi sau "facilita" delicte şi "câştiguri ilicite".
Informaţia clasificată CONFIDENTIEL poate "dăuna … intereselor esenţiale ale UE", poate duce la "proteste oficiale sau alte sancţiuni" din partea ţărilor nemembre ale UE, poate "periclita operaţiunile de securitate sau de informaţii" ale UE şi poate "submina viabilitatea financiară a organizaţiilor majore".
SECRET poate "dăuna grav" interesele, poate "spori tensiunile internaţionale" sau "ameninţa viaţa sau ordinea publică".
TRES SECRET poate provoca "prejudicii extrem de grave" UE. Divulgarea unui asemenea document poate duce la "pierderea a numeroase vieţi", poate ameninţa "stabilitatea internă" sau "cauza pagube pe termen lung economiei UE".
Regulile de protejare a documentelor arată cât de tentant ar putea fi conţinutul lor.
Dosarele RESTREINT trebuie trimise printr-un sistem cifrat numit Cortesy, total separat de Internet. Dacă vrei să vezi materiale CONFIDENTIEL, SECRET sau TRES SECRET trebuie să fii autorizat de către serviciul de informaţii al ţării tale. Pentru început, acesta îţi verifică dosarul de la poliţie, cel medical şi contul bancar. Dacă bei prea mult, dacă ai făcut parte dintr-o grupare "subversivă" în studenţie sau dacă ai rude într-o ţară care le-ar putea ameninţa ca să ajungă la tine, sunt toate şansele să NU fi autorizat.
Dosarele CONFIDENTIEL şi SECRET sunt trimise printr-un sistem cifrat mai sofisticat, numit Solan. Documentele TRES SECRET sunt transmise personal printr-un curier autorizat, într-un plic sigilat, pe care este trecut doar numele destinatarului.
Documentele cu grad ridicat de secretizare sunt păstrate în seifuri, în încăperi cu închizători electronice, care înregistrează cine intră şi cine iese şi care sunt supravegheate permanent de sisteme CCTV.
Zonele sigure în care se citesc aceste dosare sunt şi ele protejate, astfel încât dispozitivele de ascultare plantate eventual în clădiri învecinate şa nu poată decoda radiaţia electro-magnetică emisă de ecranele calculatoarelor şi de cabluri. Dacă divulgi vreun astfel de material, poţi ajunge la închisoare.

"Este o decizie subiectivă"

EUobserver a discutat cu mai mulţi actuali şi foşti oficiali ai UE cu acces la documente de nivel SECRET sau TRES SECRET, ca să afle mai multe despre ce înseamnă practic aceste etichetări şi a aflat că oficialii UE nu ştiu prea sigur.
Autorul unui document decide ce etichetă să-i aplice şi superiorul său verifică înainte de eliberarea acelui document. Dar chiar şi superiorii pot greşi.
"Asta nu se întâmplă pentru că abia ai ocupat poziţia şi tinzi să supraevaluezi nivelul de secretizare, sau pentru că, după mai mulţi ani consideri că toate urmează cursul firesc şi subevaluezi nivelul de secretizare. Nu există un algoritm. La urma urmei, este o decizie subiectivă, determinată de cât de obişnuit eşti să umbli cu informaţii sensibile, cât de bine pregătit eşti în domeniu şi cât de bună este ierarhia", a explicat o sursă din UE. În opinia sa, cei care subclasifică o fac pentru că vor ca lucrarea să le fie citită de mai multă lume, iar cei care supraclasifică o fac pentru a părea importani sau pentru că sunt secretoşi din fire. "Îmi amintesc de un oficial britanic, care era aşa de secretos încât ascundea ecranul calculatorului când intrau la el colegi. Dar alţi oficiali britanici nu sunt aşa".
Altă sursă din UE a declarat că oficialii austrieci şi francezi sunt recunoscuţi pentru tendinţa de a supraclasifica. "Uneori deschid un document şi-mi spun: Cum? M-ai pus la to chinul ăsta cu decriptarea, înregistrarea, reîncriptarea şi reînregistrarea pentru porcăria asta?"
O a treia sursă a adăugat: "Am văzut două versiuni diferite ale aceluiaşi document, fiecare cu alt nivel de secretizare".
O privire asupra unor documente parţial desecretizate oferă o idee despre frumuseţea meseriei.
Patru dosare ex-RESTREINT conţin: un proiect de instruire a oficialii din domeniul justiţiei din Georgia; planurile unei misiuni politice a UE în Congo; o decizie de crearea a unei fundaţii UE-America Latină; o trecere în revistă anuală a misiunilor civile în străinătate.
Un document ex-CONFIDENTIEL se referă la stoparea masacrului din Uganda.
Este o diferenţă clară între RESTREINT şi CONFIDENTIEL. Cel mai sensibil material RESTREINT este mandatul unei poliţii UE în Congo, care să lupte împotriva violenţelor sexuale. Dar documentul vorbeşte dspre generalul de brigadă francez Thonier, care urmează să desfăşoare "1.000 de soldaţi în vehicule blindate", în termen de două luni, care să preia controlul asupra unui aeroport.
Diferenţa între RESTREINT şi LIMITE este mai puţin evidentă.
Documentul ex-RESTREINT despre Georgia cuprinde banalităţi, cum ar fi "mai multe seturi de mobilier au fost expediate către şi asamblate în sediu şi celelalte locuri."
Pe de altă parte, un material ex-LIMITE din 2001 se referă la perspectivele schimbului de informaţii UE. Alt dosar LIMITE enumeră disensiunile între UE şi Rusia, imediat după războiul georgiano-rus din 2008.
Sursele EUobserver au explicat puţin terminologia oficială.
Ele spun că RESTREINT se aplică în mod normal: planurilor operaţionale ale misiunilor UE de civili/poliţişti; evaluarea la zi a riscurilor de securitate de la ambasadele UE în străinătate; rapoarte politice ale ambasadorilor UE; detalii despre viitoarele sancţiuni ce vor fi impuse unor ţări mici, ca Belarus sau Myanmar; rapoarte privind contactele cu disidenţii care vizitează capitala UE sau în ţara lor de origine.
Textele CONFIDENTIEL sunt: planuri ale misiunilor militare ale UE; decizii de sancţiuni impuse unor ţări importante, cum ar fi China sau Iranul; rapoarte conţinând opinii ale oficialilor şi personalului diplomatic UE despre persoane foarte importante din ţări terţe; detalii ale convorbirilor dintre diplomaţi UE în cadrul Comitetului Politic şi de Securitate; discuţii purtate în grupul de lucru anti-terorism al Consiliului; unele rapoarte privind terorismul şi crizele externe, elaborate de IntCen, biroul de schimb de informaţii al Serviciului European de Acţiune Externă (EEAS); poziţia de negociere a UE în tratativele comerciale bilaterale.
Documentele SECRET includ: informaţii despre miniştri sau lideri UE şi non-UE, care ar putea fi folosite împotriva lor; rapoarte cu numele oficialilor străini care divulgă informaţii sensibile; poziţia de negociere a UE în cazul unui acord internaţional major, menit să genereze bogăţie pentru Uniune; majoritatea rapoartelor IntCen; detalii privind tratativele de neproliferare nucleară purtate de P5+1 cu Iranul; detalii ale convorbirilor purtate de "Quartet" în cadrul procesului de pace în Orientul Mijlociu.
Materiale TRES SECRET ar putea fi: avertizări privind o lovitură de stat într-o ţară străină; cheile criptografice ale reţelei de comunicaţii interne a UE; informaţii care deconspiră surse de informaţii la nivel înalt.
"Dacă ministrul rus de externe Serghei Lavrov are o întrevedere secretă cu ministrul iranian de externe şi află că am aflat, atunci ştiu că au o cârtiţă, că ne-am infiltrat la un anumit nivel în cercul lor de luare a deciziilor", a explicat o sursă din UE.
"Imaginaţi-vă că Marea Britanie ar avea codurile pentru decriptarea depeşelor diplomatice ale altei ţări. O greşeală şi ţara respectivă îşi schimbă codurile nu mai ai niciodată acces la informaţii", a exemplificat o altă sursă.
Îndepărtându-se de Consiliu, Comisia Europeană face altfel lucrurile, creând şi mai multă confuzie.
Comisia – care lucrează cu documente având valoare comercială – foloseşte etichetările Consiliului şi spune că "majoritatea semnificativă" a materialelor sale sensibile este etichetată drept RESTREINT. Dar unele departamente şi-au inventat propriile clasificări. Direcţia anti-trust, DG Comp, foloseşte COMP OPERATIONS şi COMP SPECIAL HANDLING.
De asemenea, Comisia are alte sisteme de încriptare, numite NCN (Nou Sistem de Comunicare) şi Rue (Restreint Union Europeene) pentru documentele care circulă în interiorul ei.
EEAS trimite documente atât pe NCN şi Rue, cât şi pe Cortesy şi Solan. Mai foloseşte şi sistemele NATO pentru a lua contact cu delegaţiile străine.
Salvarea aparenţelor

Un alt motiv de secretizare ar scoate din minţi un activist care militează pentru transparenţă.
O sursă din UE a spus: "S-ar putea ca un document să fi fost secretizat pentru că ne pune într-o lumină foarte proastă. Dar asta nu se întâmplă des."
Altă sursă a declarat că secretizarea pentru salvarea aparenţelor este un lucru normal. A dat ca exemplu Germania care, dacă ar procesa deşeuri nucleare, în ciuda angajamentului Angelei Merkel că nu o va face, informaţia ar fi secretizată în parte din motive de securitate – ca să preîntâmpine proteste la faţa locului – şi în parte ca să apere reputaţia lui Merkel. "Dacă ceva este jenant, atunci este secret. Este ceea ce se numeşte raison d’etat. Dacă nu vă place, asta e, maturizaţi-vă", a spus sursa.
Punerea UE în încurcătură nu este întotdeauna un lucru rău. Un raport RESTREINT privind violenţele comise de coloniştii israelieni, divulgat anul acesta, arăta ca ambasadorii UE sunt în favoarea unor măsuri mai dure decât cele propuse de miniştrii UE în Consiliu.
În 2010, EUobserver a văzut un raport RESTREINT despre convorbirile UE-Rusia privind drepturile omului. Atunci, diplomaţi UE au spus că documentul a fost secretizat pentru a proteja victimele. Dar raportul mai arăta că oficiali ai UE considerau că discuţiile nu înseamnă mare lucru, chiar dacă liderii UE afirmau contrariul în public.
Când, în 2002, ziaristul german Hans-Martin Tillack a făcut publice fraudele şi corupţia din cadrul Comisiei, biroul său anti-fraude, OLAF, a etichetat un document relevant şi un altul important drept CONFIDENTIEL. Dar scandalul a ajutat la "curăţarea" UE şi nu a dăunat unor interesele "esenţiale" ale acesteia.

Asta-i tot?

Numărul mic de texte cu grad înalt de secretizare demonstrează lipsa de încredere între ţările şi instituţiile UE.
Sursele au estimat că, în fiecare an, Consiliul vede între 600 şi 1.000 de documente RESTREINT noi, 250-300 de dosare CONFIDENTIEL şi 30 până la 100 de materiale SECRET. Numărul de texte TRES SECRET este între două şi şase.
Cifrele sunt însoţite de un avertisment: cu cât materialul este mai sensibil, cu atât este citit pe bază "obligatoriu de ştiut". Unele din sursele EUobserver, autorizate să citească dosare TRES SECRET, nu au văzut nici măcar unul în peste 10 ani de când lucrează la Bruxelles.
O sursă a glumit, spunând că, întrucât preşedintele Consiliului Van Rompuy "nu construieşte o armă nucleară, nu poartă un război şi nu este implicat în programe de spionaj sub acoperire", UE nu are informaţii secrete proprii.
Altă sursă a declarat că ţările UE care fac astfel de lucruri nu consideră că instituţiile UE sunt cel mai potrivit loc să vorbească despre ele. "Noi [instituţiile UE] nu avem secrete, pentru că statele membre nu au încredere în noi… Dacă Israelul atacă Iranul, aflăm prima dată despre asta de la CNN."
O a treia sursă a amintit ce greu a fost să convingă ţările UE să facă schimb de informaţii, chiar mai puţin relevante, acum 10 ani, când s-a înfiinţat IntCen. "Ţările nu voiau să facă schimb de informaţii pentru că erau convinse că cele pe care le deţineau erau prea bune pentru a le împărtăşi… Spania nu ne trimitea informaţii despre Columbia. Germania nu ne trimitea informaţii despre afacerile sale în Kazahstan." Sursa a relevat că fluxul de informaţii între capitalele UE depinde de relaţiile interpersonale şi de protocoale. "Cine sunt oamenii ăştia [de la Bruxelles]? Pot avea încredere în ei? Lumea serviciilor de informaţii, lumea secretelor asta este. Pe cine cunoşti? În cine ai încredere?… Totul depinde de oameni."
SURSA: RADOR