Îmi place luxul. Recunosc. Înseamnă că sunt genul acela cu mutră acră, căruia îi pute totul în jur, care nu-și dă fundul jos din scaunul autovehiculului și nu calcă într-un restaurant sau într-un magazin decât dacă acesta are personal specializat pentru deschiderea ușii de la intrare? Nicidecum!
Fiecare are propria interpretare a conceputului de lux. Iar asta putem constata foarte ușor doar răsfoind acest număr de revistă.
Alice Peneacă, de pildă, spune că pentru ea luxul este să petreacă în țară o lună pe an. După ce a experimentat stilul „jet-set“ – azi la Paris, mâine la New York și poimâine la Milano – abia așteaptă să se întoarcă acasă la cei dragi. Pentru Cristina Bâtlan, lux înseamnă să-și găsească o poziționare mai bună a boutique-urilor Musette din străinătate. Pentru Ana Consulea, să folosească doar ingrediente de calitate și să nu adauge zahăr în prăjituri decât atât cât este strict necesar. Pentru Sabrina Marinescu, lux este ca altcineva să îți simplifice viața și să-ți facă oferte pentru orice ți-ar trece prin cap. Practic, toate aceste „power women“ – femei de afaceri alături de care defilăm cu mândrie între coperțile acestei reviste ne reamintesc faptul că suntem fiecare diferiți și că avem nevoi diferite.
Un singur lucru rămâne universal valabil. Așa cum avem cu toții nevoie de dragoste, deși psihologii ne explică ce diferit e modul de a oferi și a primi iubirea pentru fiecare dintre noi, tot așa avem fiecare apetit pentru lux. Ne trebuie un premiu special pe care să ni-l oferim atunci când simțim că am făcut ceva bun. Fie că este vorba despre un obiect care să ne sublinieze statutul social, de un vin vechi din care să sorbim cu plăcere sau de o destinație exotică cu mult soare și broaște țestoase. Cadoul pe care ni-l putem dărui nouă înșine face parte din sensul vieții. Iar dacă asta nu vă era de ajuns ca să îmbrățișați conceptul de lux, gândiți-vă de câte ori ați căutat un cadou special pentru cineva drag, ceva care să exprime prețuirea, prietenia, iubirea sau orice alte sentimente alese se întâmplă să aveți. Ce ne-am face în asemenea momente dacă industria luxului nu ar exista?
Un alt concept după care eu îmi ghidez existența este că nu trebuie neapărat să fii bogat ca să trăiești ca bogații. Pur și simplu, este de ajuns să-ți concentrezi posibilitățile financiare către acele 20% dintre lucrurile sau experiențele care pot să-ți ofere 80% din satisfacții și să te înconjori de produse puține, dar de calitate. E o tehnică verificată, puteți să aveți încredere!
În final, luxul suprem nu se referă la lucruri, ci la oameni. Nimic nu este mai de preț decât să trăiești alături de oamenii care-ți sunt dragi sau pe care îi prețuiești. Cei mai nefericiți oameni pe care îi cunosc sunt cei care nu au știut ce să aleagă atunci când capul le spunea ceva și inima altceva. Iar aici, în ce mă privește, lucrurile sunt cât se poate de simple: deciziile mari și strategice se iau cu inima iar cele mici și tactice cu creierul. Așa că să nu vă mirați dacă pe mine o să mă găsiți la vară pentru o săptămână la Copacabana cu banii cu care aș putea sta o lună la Albena. Ce să fac, dacă îmi place luxul?…
(Articol publicat în Suplimentul Capital Luxury apărut pe 18 aprilie 2016)