România riscă să piardă miliarde de euro din banii europeni, dacă partidele din Coaliție nu vor reuși să ajungă urgent la o formulă legislativă pentru reducerea pensiilor speciale. Comisia Europeană nu a fost mulțumită de proiectul de lege pe care Guvern l-a trimis anul trecut în Parlament și a solicitat o scădere mai drastică a cheltuielilor cu această categorie de pensii.

Pentru a accesa banii europeni prevăzuți în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), partidele din coaliția de guvernare vor trebui să amendeze serios legea din Parlament. În plus, proiectul de lege va trebui să treacă și de examenul constituțional, pentru că opoziția nu va rata ocazia de a-l contesta la Curtea Constituțională.

Eșecul ar fi o catastrofă din punct de vedere electoral. Pe lângă indignarea a cetățenilor „obișnuiți” din sistemul contributiv în fața profundelor inechități, pierderea miliardelor europene din cauza „specialilor” ar produce o frustrare fără precedent în societatea românească.

Astfel, pensiile speciale au devenit cartoful cel mai fierbinte pe care partidele din coaliție încearcă disperate să și-l paseze de la unul la altul.

Strategia PNL: Budăi, țap ispășitor al unui eșec anunțat

Până acum, PNL a obținut o victorie importantă în „leapșa” cu pensiile speciale. A reușit să impună percepția că ministrul PSD al Muncii, Marius Budăi, e responsabil dacă România va eșua în reformarea pensiilor speciale. Atunci când Guvernul a aprobat și a trimis la Parlament proiectul de lege, PNL a făcut pasul la ofsaid și l-a lăsat pe Budăi să explice de ce nu s-a desființat nici măcar o pensie specială, deși cele mai multe dintre acestea sunt gestionate de miniștrii liberali.

În realitate, ministrul Muncii are un rol marginal în această chestiune. El nu gestionează nicio pensie specială. Competența sa este sistemul contributiv. Iar Ministerul Muncii nu va implementa absolut nimic din legea pensiilor speciale, indiferent cum va arăta forma finală.

Rolul său în „reforma a pensiilor speciale” este de a compila reglementările venite de la adevărații artizani ai pensiilor speciale și de a le integra într-un text lege coerent.

„Eu nu cunosc costul pensiilor militare, acestea nu sunt la Ministerul Muncii. De altfel, niciuna din aceste legi nu este apanajul Ministerului Muncii, fiecare minister are în coordonare aceste legi. […] Eu am studiat raportul Băncii Mondiale, cu siguranţă trebuie să îl studiem amănunţit, să fim foarte atenţi la acest raport”, a spus ministrul Muncii.

Cei care contează cu adevărat în această chestiune și care pot pune în pericol banii europeni din PNRR sunt șefii instituțiilor care gestionează pensii speciale și care, până acum, au încercat de fiecare dată să conserve beneficiile pensionarilor „speciali” pe care îi au în parohie.

Acești șefi de ministere sunt adevărații „stăpâni ai inelelor pensiilor speciale”. De ei depinde soarta banilor europeni din PNRR. Ei au fost co-inițiatori ai proiectului de lege, pe care ministrul Muncii doar l-a compilat. Și tot ei au opus cea mai mare rezistență la restrângerea pensiilor speciale, deși Ministerul Muncii le-a comunicat observațiile experților europeni. „Stăpânii inelelor” au stat mereu ascunși în umbră pe acest subiect al pensiilor speciale, iar când au fost întrebați despre reformă au arătat mereu către Budăi.

„Grupul de lucru” cu miniștrii PNL

Trezindu-se în brațe cu un cartof atât de fierbinte, PSD-iștii au reacționat la rândul lor, și au determinat Coaliția de guvernare să accepte formarea unui grup de lucru care să amendeze proiectul de lege criticat de Comisia Europeană. Mișcarea este avantajoasă pentru PSD, pentru că astfel sunt readuși sub lumina reflectoarelor adevărații artizani ai pensiilor speciale:

„Grupul de lucru, format din miniştrii care gestionează pensii speciale, va propune un set de amendamente care să transpună recomandările Băncii Mondiale şi ale Comisiei Europene în această chestiune. România nu îşi permite să rateze fondurile europene din PNRR din cauza pensiilor speciale”, a afirmat PSD într-o postare.

Așadar, cei care trebuie să rezolve problema, nu mai e ministrul Muncii, cum sugerau până acum liberalii, ci toți „miniștrii care gestionează pensii speciale”, dintre care cei mai mulți sunt de la PNL.

Stăpânii inelelor pensiilor speciale

Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. Are de departe cea mai mare influență în chestiunea pensiilor speciale. Pe lângă faptul că gestionează cele mai mari pensii de serviciu (valoarea medie a pensiilor magistraților depășește 19.000 de lei!) ministrul Predoiu mai are un rol cheie în această chestiune. El trebuie să asigure legalitatea și constituționalitatea proiectului de lege.

De el depinde cel mai mult reușita reformei pensiilor speciale. Și stă în puterea lui să blocheze totul, prin „scăparea” unor vicii constituționale care să determine respingerea legii de către Curtea Constituțională. Un astfel de scenariul nu e deloc exagerat. Magistrații, reprezentați de Cătălin Predoiu, ar avea cel mai mult de pierdut dacă vor trece pe sistemul contributiv așa cum cer experții Comisiei Europene.

Dar dacă legea va fi respinsă de Curtea Constituțională, România nu va mai putea încasa tranșa a III-a din PNRR. Valoarea pe care o poate pierde țara noastră variază de la câteva sute de milioane de euro, în varianta Boloș, până la trei miliarde de euro, în interpretarea lui Dragoș Pâslaru.

Ministrul de Interne, Lucian Bode. Acesta gestionează cele mai multe pensii speciale. În fiecare lună, MAI plătește peste 89.000 de pensii (date din 2020). Cele mai multe sunt către foștii polițiști, iar o mică parte către foștii angajați STS sau SIE care au activat în structurile ministerului. Media pensiilor nete plătite de MAI este de 4.132 de lei.

Prim-ministrul Nicolae Ciucă (Ministrul Apărării Angel Tâlvăr). În ce privește pensiile militarilor din sistemul de apărare nimeni nu se îndoiește că decizia îi aparține de fapt premierului Nicolae Ciucă, el însuși militar de carieră și posesor de pensie de serviciu. Ministrul Apărării, Angel Tâlvăr, nu va putea lua niciodată o decizie peste capul lui Nicolae Ciucă prin care diminueze semnificativ pensiile militare. De altfel, premierul a apărat de câte ori avut ocazia pensiile „camarazilor” săi susținând sus și tare că pensiile militare nu sunt speciale, ci pensii de serviciu.

MApN este pe locul doi în privința numărului de beneficiari de pensii speciale – peste 87.000, în 2020. Însă valoarea medie a acestora este cea mai mică în raport cu toate celelalte categorii de pensii speciale. În medie, pensia unui militar este de 3.261 lei, însă aici discrepanțele între pensiile mici și cele de vârf sunt cele mai mari. În plus, pensiile militare au fost mult timp înghețate și au rămas în urma altor pensii de serviciu.

În afară de cei menționați aici, mai sunt câteva instituții care gestionează pensii speciale: Ministerul Afacerilor Externe, cu pensiile diplomaților, Ministerul Transporturilor, cu pensiile piloților aviației civile, Curtea de Conturi și Parlamentul. Însă numărul de beneficiari este nesemnificativ în raport cu cele gestionate de „stăpânii inelelor” menționați mai sus.

De ce Comisia Europeană a luat în vizor pensiile militare?

Obiectivul principal urmărit de experții Comisiei Europene este ca România să reducă semnificativ cheltuielile cu pensiile speciale ca pondere în PIB, așa cum s-a angajat țara noastră prin PNRR. Or, în totalul pensiilor speciale, cele militare, care includ soldații, polițiștii și lucrătorii din sistemul de securitate, au o pondere de peste 95%.

Dacă acestea ar fi date la o parte, pe motiv că „nu sunt speciale, ci de serviciu”, atunci reducerea ar fi cu totul nesemnificativă, chiar dacă s-ar tăia la sânge pensiile tuturor celorlalte categorii.

„Pensiile militare” sunt diferite de „pensiile speciale”, totuși…

În privința pensiilor militare, atât premierul Ciucă, dar și președintele PSD și alți lideri ai partidelor din Coaliție au insistat pe ideea că pensiile militare nu sunt pensii speciale, ci pensii de serviciu sau pensii ocupaționale. Se încearcă impunerea ideii că pensiile militare nu ar trebui incluse în mult repudiata categorie a pensiilor speciale.

Pe fond, termenul de „pensii speciale” nu există nicăieri în legislație. Sintagma s-a impus în opinia publică pentru simplul motiv că aceste pensii nu sunt reglementate prin Legea pensiilor din sistemul public, ci prin alte legi speciale, care le oferă un regim special. Pensiile militare sunt și ele reglementate printr-o lege specială, Legea 223/2015, deci din acest punct de vedere sunt și ele pensii speciale. Totuși, Ciucă și Ciolacu au parțial dreptate când spun că pensiile militare nu sunt la fel cu celelalte pensii speciale.

Astfel, în general, pensiile speciale se compun din două elemente: o parte contributivă și un „supliment”. Suma celor două reprezintă așa-numita pensie de serviciu. Partea contributivă este stabilită, la fel ca în sistemul asigurărilor sociale de stat, pe baza contribuțiilor sociale plătite din salarii de-a lungul perioadei de activitate. Această parte din pensie este plătită din bugetul de pensii (Bugetul asigurărilor sociale de stat). A doua parte, „suplimentul”, reprezintă diferența dintre partea contributivă și valoarea totală a pensiei speciale, stabilită printr-o cotă procentuală (80%) din media a veniturilor salariale din ultima perioadă de activitate. „Suplimentul” este plătit din bugetele ministerelor sau instituțiilor de resort.

În schimb, în cazul pensiilor militare nu există o parte contributivă cum avem la celelalte pensii speciale. Pensia militară este plătită integral din bugetele ministerelor de resort (MApN, MAI) sau ale serviciilor din sistemul de securitate (SRI, SIE, SPP, STS), după caz. Dar asta nu înseamnă că militarii nu plătesc contribuții sociale, cum greșit s-a interpretat. Potrivit Legii 223/2015, art. 31, contribuțiile sociale reținute din solda militarilor sunt egale cu cele reținute din orice salariu obișnuit.

Există însă două diferențe importante față de sistemul contributiv:

1) contribuțiile reținute din soldele militarilor nu se virează la bugetul pensiilor, ci la bugetul de stat;

2) pensia militarilor nu se stabilește prin raportare la punctul de pensie, ci după modelul celorlalte pensii speciale, prin raportarea la o cotă de 80% din media veniturilor din 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate. În mod evident, este un calcul mult mai avantajos față de cel din sistemul contributiv, raportat la punctul de pensie. Din acest motiv, un militar care în perioada de activitate a avut o soldă egală cu salariul unui angajat civil, va avea întotdeauna o pensie mai mare decât civilul, deși cei doi au plătit contribuții egale la stat. Ce-i drept, în timpul perioadei de activitate și chiar după pensionare, militarul are mai multe obligații și restricții, pe care civilul nu le are.

Insistența Comisiei Europene ca pensiile militare să fie trecute pe contributivitate nu se referă la plata contribuțiilor de către militari. Așa cum am arătat, militarii plătesc deja contribuții la fel ca orice salariat civil. Problema e felul în care se stabilește cuantumul pensiei militare, care nu se raportează deloc la contribuțiile plătite în perioada de activitate. Banca Mondială și Comisia Europeană consideră că diferența dintre pensiile militare și cele obișnuite este mult prea mare și solicită reducerea lor la un nivel mai echitabil în raport cu pensiile din sistemul contributiv.

Rămâne de văzut cât de puternică va fi și rezistența deținătorilor de pensii speciale și cât de mult vor fi dispuși miniștrii liberali care gestionează astfel de pensii să riște blocarea miliardelor europene din PNRR. USR și mai ales AUR abia așteaptă un astfel de deznodământ care le-ar oferi o platformă electorală foarte percutantă la următoarele alegeri.