Ați purta cercei din circuite integrate sau din taste pe care scrie Enter, Ctrl ori Delete sau o geantă din dischete de computer?  Indiferent de răspuns, măcar din curiozitate și tot v-ați putea întreba: “Cine s-a gândit să facă așa ceva?“. Îl cheamă Alin Teglaș, este actor la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești și a căutat să-și rotunjească veniturile ”oficiale” (“Cam cum crezi că poți trăi dintr-un salariu de 500 de lei?”) făcând altceva tot în domeniul artei.
Ideea să producă neobișnuitele accesorii i-a venit în 2007, când – împreună cu o prietenă -, a scris un proiect pentru un concurs inițiat de Centrul Național al Dansului – București, care avea la bază conceptul «Reduce, Reuse, Recycle». Așa a ajuns să construiască afacerea care promite să–i facă loc în piața accesoriilor handmade contemporane, o nișă încă în fașă în România.
Acum, Alin face comerț cu genți, cercei, broșe, brățări, pandantive, magneți de frigider și lămpi. Prima lui colecție – botezată «Tribute to Computer-Tetris” –  a fost un tribut adus calculatorului prin genți lucrate din dischete cu formele din jocul Tetris. A urmat apoi insectarul cu nouă gâze  și cei 15 roboței din taste și cabluri. “Creez ca să șochez. N-ai cum să nu ieși în evidență dacă porți o geantă în formă de X”, e convins el.
Nu se așteaptă ca toată lumea să-i înțeleagă muncă, motiv pentru care nici nu știe exact ce gen de clienți vizează: “tineri rebeli, amatoarele de produse vintage, antreprenori nonconformiști, turiști”, încearcă el să găsească totuși un target țintă. Alin admite că mai are destul de așteptat până să facă avere din pasiunea lui și ca să-și crească încasările vrea să-și diversifice oferta și cu sculpturi, mese și scaune din aceleași materiale. Acum, cele mai scumpe creații ale designerului sunt lămpile, care costă până la 400 de lei.
Ambițiile lui Alin Teglaș sunt mari. Vrea să-și ducă bijuteriile, în primăvară,  la Praga, în “14-15 magazine multibrand”, la Berlin și în Barcelona. Mai mult, visul lui e să ajungă, într-un final, să facă animație. Mai ales că, atât timp cât există internet și calculatoare, nu are de ce să –și facă probleme legate de materia primă.