Miwa este cea mai în vârstă femeie de origine japoneză din Statele Unite, conform Grupului de Cercetare în Gerontologie. Are 110 ani și a fost mereu o femeie fericită, deși a trecut prin cele mai grele momente ale istoriei ultimului secol: Gripa spaniolă, Marțea Neagră, Al Doilea Război Mondial și, mai ales, pierderea părinților, fraților și prietenilor săi.
Cea mai bătrână femeie din SUA împărtășește secretul longevității
Cine este cea mai bătrână femeie din SUA? Miwa face parte din nisei – a doua generație de japonezi americani trimiși în lagăre în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ei trăiesc după principiul numit „gaman”, ceea ce se traduce prin „a suporta ceea ce pare insuportabil cu răbdare și demnitate”, spune Alan Miwa, fiul ei, pentru TODAY.com. Poate fi tradus și prin „perseverență”, „răbdare” sau „toleranță”.
Aceste sentimente, bănuiește Alan Miwa, se nasc din rezistența multora din generația mamei sale – care au avut multe de îndurat.
Shikata ga nai (仕方がない), o expresie în japoneză care înseamnă „Nu ai ce să faci” sau „Nu se poate face nimic în privința asta”, este o vorbă comună printre ei, adaugă el.
Yoshiko Miwa s-a născut Yoshiko Tanaka pe 28 februarie 1914, în Guadalupe, California, din imigranți japonezi.
Ea a fost al cincilea dintre șapte copii. Când mama ei și fratele ei au murit în 1919, tatăl ei s-a străduit să aibă grijă de familia lui și de ferma pe care o deținea.
Așa că Yoshiko Miwa și frații ei au fost trimiși să locuiască la casa de copii fondată de parohia lor, Biserica Budistă Guadalupe. Miwa a absolvit liceul Santa Maria în 1932 și a studiat economie la Universitatea din California, Berkeley, absolvind în 1936. S-a căsătorit cu Henry Miwa în 1939.
Yoshiko Miwa are trei fii, 10 nepoți, 20 de strănepoți și un stră-strănepot
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, familiile lor au fost trimise în lagărul Poston din Arizona. După război s-au mutat în Hawthorne, California. Ca și alți japonezi au avut dificultăți în a găsi de lucru după eliberarea lor ,în 1945, așa că soțul ei a fondat o afacere, iar Yoshiko Miwa și-a obținut licența de asistență medicală.
Yoshiko Miwa are trei fii, 10 nepoți, 20 de strănepoți și un stră-strănepot.
În prezent, Alan Miwa, care spune că este perfect sănătoasă, locuiește într-o unitate de îngrijire, unde merge săptămânal la coafor, iar duminica participă la slujbele bisericii.
Pe lângă spiritul pozitiv, menținerea minții și a corpului cât mai active este cheia unei vieți lungi, spune Yoshiko Miwa. Ea a dezvăluit alte câteva aspecte ale vieții sale, despre care crede că au ajutat-o să ajungă la această vârstă.
Hobby-uri pe care le-a cultivat
Când Yoshiko Miwa a ieșit la pensie, mergea pe jos aproximativ 10 km în fiecare dimineață. În 1990, la 76 de ani, a parcurs 20 km, ca parte a March of Dimes Walkathon. Este o cititoare pasionată, practică ikebana (aranjamente florale), Sumi-e (artă cu cerneală japoneză), sashiko (cusături japoneze), refinisarea mobilierului și tapițeria.
Acum însă activitatea ei preferată este somnul.
A scris o autobiografie
După ce a urmat un curs de scris, Yoshiko Miwa a scris o autobiografie, în care își amintește călătoriile la Roma, Japonia, Paris și la Cascada Niagara. Ea descrie copilăria și plimbările lungi până la școală, alături de frații ei.
„Aveam o pășune mare pe care pășteau caii și vacile”, povestește ea. „În unele zile, împreună cu sora mea ne plimbam pentru a culege violete sălbatice care creșteau acolo”, își amintește ea.
Îi place să mănânce tăiței
Yoshiko Miwa este un fan al tăițeilor, pe care îi mănâncă în fiecare zi.
„Când eram la biserică, bucătarul făcea tăiței și îi iubeam”, spune ea. „Astăzi îmi plac spaghetele, udonul, ramenul și orice alt fel de tăiței”, spune ea.
Yoshiko Miwa este recunoscătoare celor de la Biserica Budistă Guadalupe, care a primit-o când mama ei a murit de gripă spaniolă.
Yoshiko Miwa avea 4 ani când tatăl ei a apelat la biserică pentru ajutor. „Biserica ne-a învățat budismul, limba japoneză, cultura și responsabilitatea japoneză”, își amintește ea. „Am fost și sunt norocoasă că fiii mei, nepoții mei, strănepoții și rudele mele au fost mereu alături de mine”, spune Yoshiko Miwa.
„Deoarece mama mea a murit atât de tânără, nu m-am bucurat niciodată de căldura și dragostea unei familii”, a scris ea în autobiografie. „Mai târziu, când am avut copiii, am simțit bucuria unei familii complete”, mărturisește ea.