Pentru mulți 2020 va rămâne mereu sinonim cu nenorocirea; pandemia va rămâne în amintire pentru izolare, neliniște și - în mult prea multe cazuri - moarte. Totuși, dincolo de evidențe s-au remarcat niște tendințe și schimbări care, chiar dacă nu ne dau motive de bucurie pentru noul an, ne lasă măcar motive de a spera pe viitor.
Cea mai pozitivă perspectivă pentru 2021 este pornirea imunizării contra coronavirusului. Vaccinurile ne oferă promisiunea revenirii la o oarecare normalitate; dacă guvernele pot face ca o proporție suficientă a populației lor să fie vaccinată, atunci viețile sociale, familiale și la locul de muncă pot fi restabilite. Cea mai mare provocare este aceea de a se asigura acest lucru nu numai în lumea bogată, ci și în toate statele cu venituri mici și medii, transmite ft.com
Înfrângerea președintelui Donald Trump oferă un potențial de regenerare a multilateralismului. Scepticismul american în privința comerțului internațional va persista probabil. Există însă o diferență imensă între acțiunile constructive americane și o Americă ce vrea să destructureze sistemul relațiilor internaționale bazat pe reguli.
Un exercițiu publicitar legat de fondul de redresare post-pandemie
Reacția UE la pandemie a demonstrat și ea forța cooperării internaționale. Adevărat, inițial statele membre au sucombat în fața instinctelor naționaliste. Dar, într-un contrast izbitor cu criza zonei euro de acum un deceniu, ele au reușit ulterior să se unească și să consolideze instituțiile blocului comercial astfel încât să reacționeze mai bine la șocuri. Programul intitulat „UE Generația Următoare”, ar putea fi, deocamdată, doar un exercițiu publicitar legat de fondul de redresare post-pandemie, dar el demonstrează totodată și potențialul de reînnoire al blocului.
Autoritățile europene de reglementare au condus ceea ce se conturează a fi o acțiune internațională de limitare a puterii excesive deținute de giganții tehnologici, fără a submina însă beneficiile societale asigurate de ei în cursul pandemiei. În SUA, până acum, acest lucru a presupus utilizarea puterilor antitrust deja existente – Comisia Comercială Federală și un grup de 48 de procurori generali au dat Facebook în judecată în decembrie, acuzând-o că a abuzat de puterea ei pe piață. În Regatul Unit și UE noi propuneri de reformă a legislației competiției ar putea încerca să schimbe modul în care se comportă „paznicii digitali”. Dacă aceste tentative vor funcționa, ar putea aduce internetul mai aproape de viziunea liberă și deschisă a fondatorilor lui.
Și în privința luptei cu schimbarea climei pare că se acumulează o masă critică. China, cel mai mare poluator al lumii, s-a angajat în septembrie să-și reducă emisiile de carbon la zero net până în 2060. Ea este doar una dintre numeroasele țări care și-au fixat o astfel de țintă în ultima vreme. Aceste promisiuni, în sine, nu vor face prea mult pentru a opri încălzirea globală. Însă ele demonstrează că lumea ia acum problema mai în serios, și că unele progrese tehnologice – surse regenerabile de energie și baterii – conving guvernele că tranziția va fi mai puțin costisitoare decât se temeau ele.
Înaintarea pe toate aceste fronturi ar putea fi dificilă în economiile devastate de pandemie; apetitul public pentru reformă e posibil să se fi epuizat. Muncitorii șomeri ori aduși la sapă de lemn s-ar putea mobiliza acum împotriva a orice ar putea aduce a un nou sacrificiu de sine. Există totuși ocazii economice de care se poate profita, apar noi forme de muncă, iar politicieni din toată lumea s-au angajat să „reconstruiască mai bine”. Dacă există vreun motiv de speranță mai presus de toate, atunci acela trebuie să fie faptul că anul trecut ne-a demonstrat, dincolo de orice îndoială, că avem capacitatea de a ne adapta