Ce ne spune teoria jocului despre strategia Chinei
Chiar dacă metafora felierii salamului a apărut pentru prima dată în Ungaria, în deceniile trecute de atunci ea a intrat în vocabularul unor politicieni, tacticieni militari și editorialiști din locuri foarte îndepărtate de malurile Dunării, conform nytimes.com
Din China, de pildă. The Global Times, un oficios al Partidului Comunist Chinez, scria în august că „administrația Biden își extinde gradual relațiile cu insula Taiwan utilizând tactica felierii salamului”. China însăși a fost acuzată de utilizarea aceleiași tactici prin acapararea treptată a apelor din jurul Taiwanului, din Marea Chinei de Sud și a unor teritorii din Himalaia de la granița ei cu India. (Expresia chineză echivalentă cu felierea salamului este „can shi”, adică a ciuguli ca un vierme de mătase.)
Economia, și mai exact disciplina cunoscută drept teoria jocului, are multe de spus despre felierea salamului. Strategia constă în a înainta împotriva unui inamic în etape foarte mici, având grijă mereu să rămâi sub pragul care ar putea provoca un răspuns.
Thomas Schelling, un expert în teoria jocului laureat în 2005 al Premiului Memorial Nobel pentru Științe Economice, a descris excelent strategia în cartea sa din 1966, „Arme și influență”: „«Tactica salamului» a fost inventată cu certitudine de un copil; oricine va fi fost cel care a perfectat versiunea adultă trebuie să fi înțeles principiul ei încă de când era mic. Spune-i unui copil să nu intre în apă și el se va așeza pe mal, cu picioarele goale în apă; nu se poate afirma că el este «în» apă. Nu-i spune nimic, și el se va ridica în picioare; nu a intrat cu nimic mai mult în apă față de cum ședea anterior. Mai stai un pic pe gânduri și el va începe să se plimbe, dar fără a se duce la o adâncime mai mare; până te decizi dacă noua situație diferă cu ceva, el va avansa la o adâncime un pic mai mare, argumentând că dacă se tot duce și întoarce e ca și cum ar sta la aceeași adâncime. Nu va mai trece mult până când vei striga la el să nu înoate prea departe, întrebându-te ce s-a întâmplat cu toată disciplina ta.”
Un remediu contra felierii salamului este stabilirea unei linii roșii
Un remediu contra felierii salamului este stabilirea unei linii roșii: de aici mai încolo nu se poate. Anunțarea unei linii roșii nu înseamnă doar comunicare; anunțul însuși îți întărește obligația, fiindu-ți mai greu să bați în retragere, scrie Schelling în „Arme și influență”.
Totuși, pentru a neutraliza eficient feliatorii de salam, angajamentul nu poate fi doar o vorbă goală. În caz contrar feliatorul de salam nu va fi descurajat. Președintele Bashar al-Assad al Siriei a devoalat cu succes bluful președintelui Barack Obama, după ce Obama promisese în 2012 că orice utilizare a armelor chimice de către Assad ar încălca o linie roșie. Assad e la putere și astăzi.
Un alt mod de a descuraja feliatorii de salam este să obții reputația de a fi un pic țicnit și de a reacționa uneori exagerat. După cum scrie Schelling: „Dacă nu se pot cumpăra cabluri declanșatoare ușor identificabile și pe deplin fiabile, a plasa din când în când câte o capcană la nimereală poate servi întrucâtva, pe termen lung, aceluiași scop”.
Ceea ce ne aduce înapoi la Ungaria lui Rákosi, feliatorul de salam originar. Rákosi, un stalinist, credea că poate nimici opoziția bucățică cu bucățică. Dar își făcuse calculele greșit. La doar patru luni după interviu el a fost forțat să demisioneze și să plece în URSS. Iar la numai trei luni după aceea Ungaria a erupt într-o scurtă revoltă contra regimului stalinist condus anterior de Rákosi. Uneori salamul refuză să se lase feliat.
