Ce au bogații și n-au ceilalți oameni? Bani, firește, mulți bani. Dar cum de-au reușit să aibă atâția gologani? Și cum am putea noi, ceilalți, să le urmăm exemplul și să ne facem loc în Top 300 în cazul în care scoatem din ecuație ideea unui câștig providențial la loterie?
Am citit de curând pe un site american un articol care se numește "What The Middle Class Doesn't Understand About Rich People" (Cine dorește, poate să-l găsească apelând cu încredere la bătrânul google). Nu se vorbește despre cei săraci, din pătura de jos a societății. Problema se pune însă la fel chiar și atunci când oameni educați, cu experiență, care au trăit pe lângă cei potenți financiar eșuează lamentabil în orice demers al îmbogățirii. Fiți siguri că scuze de genul "a avut noroc", "este un hoț și un escroc", "este un individ care e în stare să calce pe cadavre", nu se regăsesc doar în România, ci fac parte din repertoriul perdanților din orice parte a lumii.
În primul rând, se pare că cei bogați se simt confortabil chiar și atunci când sunt puși în situații inconfortabile. Cel mai bun exemplu este atitudinea față de risc. Din experiența proprie știu că oamenii săraci sunt de două tipuri: cei care nu au încercat niciodată nimic și cei care au încercat și au pierdut totul. Dacă plasăm toți indivizii pe curba lui Gauss, în zona zero a axei orizontale se regăsesc la același nivel atât fricoșii din naștere, cât și curajoșii nebuni. Cei total nesiguri și lipsiți de încredere nu se deosebesc deloc la nivel financiar de cei plini de ei, care își supraevaluează permanent aptitudinile, inteligența sau norocul. Bogații nu-și asumă niciodată riscuri prea mari. Nu cunosc foarte mulți, dar niciunul dintre cei pe care-i știu n-ar face o mișcare într-un business fără să se asigure că au un avocat alături, că își păstrează uși secrete de siguranță pentru eventualitatea că totul merge prost și n-am văzut pe nimeni care să scoată sume mari din buzunar până nu s-au convins că asta este singura alternativă rămasă. Pe de alta parte, ei sunt în permanentă căutare de idei noi, de oportunități, de diverse combinații, fără să-și facă o mie de scenarii apocaliptice legate de partenerii potențiali, mediul de afaceri sau posibile obstacole invizibile încă. Cu alte cuvinte, nimic nu le pute din start, dar nici nu-și slăbesc vigilența atunci când simt miros de petale de trandafiri.
O alta caracteristica a celor bogați este capacitatea de a visa la viitor. Planurile lor sunt întotdeauna mari, uneori chiar de domeniul grandomaniei. Pentru că se ghidează mereu după vorba "if you can dream it, you can have it". Ei nu spun niciodată "nu-mi doresc mult" pentru că ei își doresc întotdeauna totul. Singura soluție să ajungi mai sus este aceea de a ținti și mai sus. Ca în povestea cu morcovul ținut înaintea ochilor măgarului. Obiectivele trebuie să fie întotdeauna un pic mai mari decât pot fi ele atinse imediat. Și nimeni nu a ajuns bogat dorindu-și doar un trai decent. Exact ca în replica personajului Gordon Gekko din filmul Wall Street, care susținea că lăcomia este bună, fiindcă împinge lucrurile înainte.
Nu în ultimul rand, cei bogați știu că fiecare își are prețul său. Iar cu cât ai mai mulți bani, cu atât mai multe resurse materiale și umane poți avea în folosul propriu. Iar asta are legătură cu ceva mai presus de o vilă cu piscină sau un Ferarri în garaj, care sunt vise de oameni mediocri în cel mai bun caz. Cei cu adevărat mari visează la libertate. Libertatea de a face lucrurile exact așa cum le dorești, fără să depinzi de nimeni și de nimic. Asta este lucrul cel mai important pe care nababii îl cunosc al naibii de bine: banii nu sunt despre bunuri sau proprietăți. Banii înseamnă putere!
CLAUDIU ȘERBAN,
Director editorial, Capital
Acest articol a apărut în ediția print din 2014 a TOP 300 Capital Cei mai bogați români