Are Ucraina intenţii de forţă cu privire la Transnistria? Kievul spune ferm că nu

Kievul neagă însă orice intenție de a recurge la scenarii de forță privind Transnistria, față de care există o abordare, deocamdată, distinctă de evenimentele de la Kursk.

Potrivit Kievului, informațiile despre operațiunea Kursk au fost ținute secrete, inclusiv de reprezentanții NATO și UE, pentru a asigura elementul surpriză. Cu toate acestea, deja în iulie, liderul ucrainean Volodimir Zelenski a sugerat că Ucraina va depune eforturi pentru a crea condiții care să faciliteze finalizarea fazei fierbinți a războiului până la sfârșitul anului 2024.

Obiectivele urmărite de partea ucraineană la Kursk și alte două regiuni ruse de la granița cu Ucraina – Briansk și Belgorod – aveau ca scop în principal schimbarea dinamicii pe terenul de luptă.

Din perspectiva ucraineană, operațiunea urmărește să distragă atenția și resursele Moscovei de pe fronturile de război din interiorul Ucrainei, să reducă sprijinul pentru război în rândul publicului rus și să extindă acțiunile de război în mod nemijlocit pe pământul rus. În plus, incursiunea militară de la Kursk servește la mobilizarea armatei și populației ucrainene, care din motive obiective trece prin oboseală după mai bine de doi ani de război convențional (inclusiv unul de „uzură”), se arată în materialul publicat de Evenimentul Zilei.

De asemenea, unele calcule arată că dacă armata ucraineană își întărește pozițiile la Kursk, intrând în Briansk și Belgorod, atunci teritoriile ruse aflate sub control temporar ucrainean ar putea fi folosite în negocierile de pace ca monedă de schimb. Totuși, în prezent, Rusia controlează mai puțin de 20% din teritoriul ucrainean și respinge ideea unui schimb a teritoriilor ocupate cu Ucraina pentru a-și restabili frontiera în regiunea Kursk.

Constrângeri pentru replicarea scenariului Kursk în Transnistria

Eficiența cu care armata ucraineană a pătruns în Kursk, cu o adâncime de 35 km, ocupând circa 1.300 km², a inspirat teza că același scenariu poate fi realizat și în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Dimensiunea regiunii separatiste este de aproximativ 4.163 km², de peste două ori dimensiunea segmentului de teritoriu ocupat de partea ucraineană la Kursk.

Chiar dacă suprafața Transnistriei este mai mare, în lățime, aceasta are maximum 24 km, fiind cu aproximativ 10 km mai mică decât adâncimea de pătrundere a armatei ucrainene la Kursk.

Deși în cazul teritoriului rus existau niște linii fortificate, formate inclusiv din mai multe rânduri de garduri de sârmă ghimpată, acestea au fost ușor depășite de vehiculele blindate (precum și tancuri) de tip occidental aflate în posesia armatei ucrainene. Dronele au jucat, de asemenea, un rol critic în detectarea breșelor în linia de apărare a Rusiei.

Lățimea mică a teritoriului transnistrean (aproximativ 24 km), pe de o parte, și capacitățile militare avansate ucrainene, pe de altă parte, plasează regiunea transnistreană într-o poziție vulnerabilă. Această considerație a fost unul dintre motivele din spatele propunerii făcute de Tiraspol către Chișinău privind semnarea unui acord pentru rezolvarea pașnică a conflictului.

Echilibrul de putere existent favorizează Ucraina, care are instrumentele necesare pentru a prelua controlul asupra Transnistriei dacă consideră necesar, cu sau fără acordul Chișinăului și al Occidentului.

Teoretic, o astfel de operațiune ar putea avea o viteză mai mare decât în ​​cazul Kurskului. Ocuparea teritoriului transnistrean de către Ucraina ar însemna eliberarea regiunii de prezența rusă (după 32 ani de ocupație) și un pas ce ar forța reintegrarea Republicii Moldova. O astfel de evoluție a evenimentelor ar fi o lovitură pentru imaginea și pozițiile geostrategice ale Rusiei.

Factorii care ar descuraja scenariile de forță

Deși poate juca un rol cheie în soluționarea conflictului transnistrean pe cale militară, după modelul operațiunii Kursk, Ucraina manifestă un interes vizibil pentru reintegrarea treptată a Republicii Moldova și eliminarea prezenței ruse în regiune.

Reprezentantul special al Kievului pe problema transnistreană Păun Rohovei are întrevederi periodice cu reprezentanții Tiraspolului, prin strânsă coordonare cu Chișinăul. De asemenea, Ucraina este unul dintre principalii promotori ai schimbării formatului de negociere 5+2 pentru a exclude Rusia și a desfășura o misiune internațională de menținere a păcii în Transnistria.

Există un set de rațiuni strategice care ar descuraja scenariile de forță în Transnistria, pe linia Kurskului.

În primul rând, o posibilă incursiune militară în regiunea separatistă a Republicii Moldova va afecta imaginea actualului guvern moldovean. Drept urmare, Kievul ar putea pierde un partener cheie la Chișinău, care încearcă în prezent să-și asigure continuitatea mandatului la alegerile prezidențiale din octombrie 2024 și cele legislative din prima jumătate a anului 2025.

Un al doilea factor demotivant este capacitatea explozivului de la depozitul militar din Cobasna (20 de mii de tone de arme învechite, depozitate încă din perioada sovietică). Consecințele detonării acestui armament, inclusiv ca urmare a unei provocări organizate de partea rusă, pot fi devastatoare chiar pentru Chișinău și orașele ucrainene din jurul regiunii transnistrene.

Ar fi costuri uriaşe de imagine

Nu în ultimul rând, al treilea factor se referă la costurile de imagine. Dacă operațiunea Kursk va fi replicată în Transnistria, atunci Ucraina va trebui să gestioneze nemulțumirea publică și politică din Occident, care a încercat în ultimii doi ani să mențină războiul în granițele Ucrainei. Propaganda rusă, dar și retorica forțelor eurosceptice și pro-pace din UE și Sudul Global, vor condamna Ucraina pentru o atare incursiune în Transnistria, calificată cel mai degrabă drept „act de agresiune” împotriva Republicii Moldova.

Pe lângă costurile de reputație, Ucraina va trebui să găsească o justificare convingătoare pentru a nu pierde sprijinul politic, militar, financiar și mediatic din partea Occidentului împotriva agresiunii militare ruse.

Din perspectiva intereselor strategice ucrainene, ar exista cel puțin trei scenarii de bază legate de planurile Ucrainei față de regiunea transnistreană:

Scenariul 1.

Rezolvarea conflictului transnistrean strict prin mijloace pașnice, fără a-l lega în vreun fel de război și de rezultatul acestuia, are o valoare adăugată pentru Ucraina. O astfel de abordare din partea Kievului ar permite Chișinăului să se pregătească pentru reintegrarea treptată a regiunii separatiste din punct de vedere politic, social și economic.

Abaterea de la acest scenariu poate genera un șoc dificil de gestionat pentru Republica Moldova, contribuind la schimbări politice în favoarea forțelor pro-ruse și/sau eurosceptice. Măsurile de reglementare pașnică, în condițiile creșterii influenței Chișinăului asupra Transnistriei, favorizează menținerea puterii forțelor politice moldovenești, care oferă Ucrainei sprijin necondiționat din 2022 încoace.

Scenariul 2.

Kievul promovează soluționarea pașnică a conflictului transnistrean, dar este forțat să-și folosească pârghia asupra regiunii separatiste moldovenești în unele posibile negocieri de pace cu Rusia. În acest caz, evoluțiile din regiune vor depinde de echilibrul de forțe dintre Kiev și Moscova în negocierile de pace (pentru care încă nu s-au creat condițiile necesare).

Dacă Ucraina va fi în poziții puternice, atunci regiunea transnistreană poate fi folosită pentru a cere concesii de la Rusia. Într-o situație inversă, e cert că partea rusă va cere accesul în Transnistria, cu scopul de a-și restabili sau chiar îmbunătăți pozițiile sale în regiunea separatistă, existente înainte de invazia sa militară din Ucraina, lansată în februarie 2022.

Scenariul 3.

Repetarea operațiunii Kursk în regiunea transnistreană ca măsură de ultimă instanță. Nu poate fi exclus scenariul în care Ucraina decide să efectueze o incursiune militară în Transnistria.

Principala condiție pentru ca acest eveniment să se materializeze este ca Rusia să realizeze câștiguri teritoriale semnificative în Ucraina, înaintând în direcția est-vest spre râul Nipru, avansând în Harkov și ieșind din granițele regiunii Donețk.

Chiar dacă o astfel de operațiune ar putea fi realizată pe cont propriu, Ucraina ar avea nevoie de sprijinul Occidentului. Cu toate acestea, din cauza costurile majore pe care la va suporta Ucraina, acest scenariu este mai puțin probabil decât primele două.