Un banal accident uşor produs în vara anului 2010 pe DN 10 între Braşov şi Buzău a pus şoferul unui autoturism BMW, în valoare de peste 100.000 de euro, în postura de a acoperi singur o daună de circa 4.000 de euro. Şi asta fără a fi vinovat de producerea evenimentului. Motivul? Cel care a produs accidentul avea o poliţă RCA de la o companie de asigurări cu prețuri suspect de mici.

Nici după mai bine de un an de la producerea incidentului, posesorul vehiculului BMW nu şi-a recuperat dauna. Practic, după constatarea poliţiei, făcută la faţa locului, semnătura vinovatului că recunoaşte dauna provocată şi constatarea făcută la biroul din Bucureşti al asigurătorului, acesta din urmă nu a întreprins decât acţiuni menite să întârzie plata. Ignorând constatarea Poliţiei Rutiere, care specifica foarte clar vinovatul, daunele rezultate din accident şi faptul că asiguratul vinovat este de acord cu despăgubirea prin poliţa RCA, compania de asigurări a solicitat, după şase luni de la incident, o nouă declaraţie a vinovatului. Acesta a fost nevoit să se deplaseze la un sediu al firmei de asigurări din Vrancea şi să reia firul evenimentelor pentru a le aşterne pe hârtie. Era luna februarie 2011. Păgubaşul, care, graţie unei poziţii financiare confortabile, şi-a putut repara vehiculul din propriii săi bani pentru a îl folosi în intervalul scurs de la incidentul din iunie 2010, nu a intrat nici până în toamna lui 2011 în posesia contravalorii reparaţiei.

Asemenea  cazului men­ţio­nat mai sus, situaţii de întârziere a recuperării daunei prin RCA sunt destul de frecvente în piaţa asigurărilor. Pe de-o parte, vina o poartă asigurătorii, întrucât în bătălia lor pentru clienţi coboară tarifele nepermis de mult, iar apoi, când e vorba de daună, încearcă să găsească tertipuri de tot felul pentru a amâna onorarea plăţii. Pe de altă parte, răspunzători de întârzierea instrumentării dosarului pot fi chiar clienţii. Poţi să stai mult şi bine după o constatare de daună chiar şi din cauza unui e-mail, a proastei comunicări între asigurător – service şi client. O vină importantă revine şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), care s-a complăcut să emită comunicate sforăitoare că situaţia în piaţă e în regulă, ignorând practicile inadecvate şi nepracticând o supraveghere strictă a activităţii asigurătorilor.

Unde greşesc clienţii

„O greşeală pe care clienţii o fac frecvent este că se enervează, ţipă şi nu scriu hârtii. Dacă nu primesc lămuririle verbal, clienţii nu pun mâna să scrie, ceea ce poate avea ca efect întârzierea instrumentării dosarului, fără vreo legătură cu problemele financiare ale companiei“, spune Victor Şraer, managing partner al brokerului de asigurări Otto Broker.

Totodată, specia­liştii spun că asiguraţii ar putea evita astfel de incidente de întârziere nepermisă a recuperării daunei din RCA şi nu numai, dacă s-ar obişnui să lucreze prin consultanţi sau brokeri de asigurare.

„O altă greşeală care se face la nivelul percepţiei este că "RCA nu este pentru mine". Ba da. RCA este pentru tine, e pentru acoperirea răspunderii pe care o ai în caz de provocare a unui prejudiciu. Şi mai e o problemă, că oamenii, gândind că  RCA nu e pentru ei, achiziţionează cea mai ieftină poliţă din piaţă. În egală măsură clientul e vinovat de această situaţie, întrucât la RCA are un singur criteriu – preţul“, arată Şraer.

Scădere periculoasă a preţurilor la RCA

De la începutul anului şi până în septembrie, preţurile la RCA au urmat o tendinţă de scădere continuă, cu circa 25%-30% cumulat, la nivelul majorităţii asigurătorilor, spun brokerii. Potrivit acestora, o reglare a pieţei RCA astfel încât să se evite pierderile ar putea surveni doar dacă preţurile ar recupera toată ieftinirea de la începutul anului şi chiar mai mult decât atât.

„Am asistat la o tendinţă foarte ciudată a preţurilor la RCA. Acestea au scăzut consistent în ultima perioadă, în ciuda unor factori importanţi care ar fi determinat creşterea. TVA s-a majorat de la 19% la 24%, pe daune materiale rata daunei a continuat să crească, limitele de despăgubire se majorează de la an la an, iar tribunalele au început  să acorde despăgubiri nemateriale, la persoane, mult mai mari“, observă Bogdan Andriescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări din România (UNSICAR).

A ajuns piaţa la fund?

„Asistăm cu multă îngrijorare la scăderea preţurilor, generată de bătălia pe cash, ceea ce face să amâne un deznodământ – blocarea pieţei“, menţionează Andriescu. Potrivit acestuia, un RCA pe un an costă pe medie cam cât un plin de combustibil, ceea ce „nu este normal, este extrem de puţin“. „Poate să coste aşa unu-doi-trei ani, dar până la urmă tot oamenii au de pierdut, pentru că vor ajunge să nu îşi mai primească adecvat despăgubirile“, spune şeful brokerilor în asigurări.

Totuşi, după o bătălie nebună pe poziţia de lider de preţ, luna septembrie poate însemna punctul de inflexiune la nivelul tarifelor RCA. „De la începutul lunii septembrie, remarcăm că mai mulţi asigurători îşi revizuiesc preţurile în sus, deocamdată folosind parcă şi mai multe criterii de segmentare şi o politică a paşilor mici. Pentru  a nu-şi afecta rezultatele pe termen scurt. Totuşi, faptul că începe să se întâmple acest lucru la mai multe companii arată că piaţa înţelege efectele negative pe termen lung“, spune Şraer.

De ce e păguboasă politica RCA ieftin?

Cum notam anterior, cei mai mulţi şoferi se orientează la achiziţionarea RCA strict după criteriul preţului, preţ care, de regulă, este cel mai mic la asigurătorii fără forţă de promovare şi fără o imagine prea bună în domeniul despăgubirilor, deşi chiar companii de top au apelat la această politică periculoasă a dumpingului. Şi cum majoritatea şoferilor gândesc că RCA nu e pentru ei, ci pentru cel pe care-l lovesc, nu le pasă dacă cel păgubit va fi şi despăgubit corespunzător.

Totuşi, câţi dintre cei care îşi achiziţionează RCA la o companie de care s-ar feri să-şi încheie Casco se gândesc că, la un moment dat, pot fi ei înșiși loviţi de un alt şofer cu RCA similar cu al lor? Cu cât încurajezi astfel de companii care practică tarife dubios de reduse, cu atât te expui, indirect, riscului de a fi lovit de altul care a gândit ca tine. Iar pentru 100-150 lei pe an la care te-ai bucurat, ai putea fi nevoit să suporţi cheltuieli cu mult mai mari în caz de daună.

Cum poţi evita întârzierea recuperării despăgubirii

Pe lângă faptul că apelarea la un consultant sau broker pentru instrumentarea dosarului de daună este indicată pentru a evita situaţia neplăcută de blocare a maşinii sau de întârziere a încasării despăgubirii, brokerii recomandă o schemă interesantă de încasare rapidă a despăgubirii.

„Orice posesor de automobil trebuie să aibă şi Casco, şi RCA, iar atunci când are o daună pe RCA, este lovit, ­să-şi facă constatarea atât la asigurătorul de RCA al vinovatului, cât şi la asigurătorul de Casco al lui. În cazul în care întâmpină greutăţi de genul neplăţii sau plăţii prea mici, să se ducă pe poliţa Casco pentru obţinerea despăgubirii“, explică Andriescu.

Inconvenientul este ca asigurătorul de Casco să nu-şi recupereze, până la scadenţa poliţei, banii de la societatea emitentă de RCA, iar atunci clientului să-i fie mărită prima de asigurare la următoarea poliţă Casco. „Uneori, preferi să plăteşti mai mult la următorul Casco, dar să-ţi ştii maşina reparată la timp“, spune şeful brokerilor de asigurare.

De asemenea, pentru a se feri de o constatare nefavorabilă din partea asigurătorului de RCA, un şofer păgubit ar putea să-şi efectueze constatarea la un regularizator de daune/constatator, şi apoi să meargă cu ea la societatea de la care trebuie să recupereze despăgubirea. În acest fel, poţi negocia cu societatea asupra sumei şi s-o primeşti în cont a doua zi.

Soluţii pentru reglarea pieţei RCA

Potrivit lui Andriescu, tendinţa pe care ar trebui să se meargă este ca poliţele Casco şi RCA să se vândă la pachet. „Pentru că dacă ai pretenţia să îţi iei Casco de la o societate de la care ştii că-ţi obţii rapid despăgubirea, aceeaşi abordare ar trebui să o ai şi faţă de potenţialul tău păgubit la care va funcţiona răspunderea civilă“, explică Andriescu.

Acesta precizează că o altă măsură care ar putea duce la însănătoşirea pieţei ar fi ca asigurătorilor să li se impună dimensionarea tarifelor şi activitatea astfel încât să aibă o profitabilitate de 5% sau cel puţin zero, propunere care a fost discutată în cadrul unei întâlniri tripartite CSA-asigurători-brokeri.

Totodată, Andriescu spune că 10% din şoferi produc toate pagubele, iar o posibilă reglare a pieţei s-ar putea face prin înăsprirea penalizării pentru şoferii care produc daune repetate. „Ar trebui ca la daune repetate să avem un malus (penalizare) care creşte mult mai abrupt, pentru a responsabiliza şoferii. În SUA, cei care produc daune în trafic pot ajunge să nu mai conducă, pentru că nu îşi mai permit să plătească o asigurare. Dacă reuşeşti, printr-o politică de penalizare treptată, să reduci, din cei 10% care produc toate daunele ajungi până la urmă la profitabilitate pe RCA, şi în felul ăsta apare şi spaţiul pentru scăderea sănătoasă a tarifelor“, explică preşedintele UNSICAR.

De asemenea, România ar putea împrumuta o practică de pe piaţa asigurărilor din unele ţări europene: în caz de daună suferită, îţi recuperezi despăgubirea de la societatea unde ai încheiat tu RCA, ur­mând ca aceasta să se regleze cu asigurătorul RCA al şoferului vinovat. În acest fel RCA ar funcţiona indirect ca un Casco, iar clienţii ar avea grijă unde ­şi-ar încheia RCA pentru că de la această societate îşi vor recupera despăgubirea. 

În plus, Şraer e de părere că pentru însănătoşirea pieţei este nevoie în acelaşi timp de educaţia pieţei şi profesionalizarea managementului cu orientarea către relaţii pe termen lung cu clienţii.

De ce e păguboasă poliţa RCA

Asigurările de tip RCA sunt păguboase apriori pentru companii. „Orice ai face, din  vânzarea de poliţe RCA nu poţi face profit în România. Tot ce poţi face este să încerci să-ţi limitezi pierderile, fie prin diminuarea preţului reparaţiilor, fie prin practicarea unor prime de asigurare conforme cu evoluţia daunelor“, spune Mădălin Roşu, şeful Depar­tamentului daune al Generali Asigurări.  

Preţul minim real al unei poliţe RCA ar trebui să fie de cel puţin 140 de euro, după cum arată un calcul al specialistului Generali. Atenţie însă, în acest calcul nu sunt incluse cheltuielile asigurătorului cu angajaţii, cu întreţinerea clădirii şi altele. Astfel, arată Roşu, la un milion de poliţe vândute şi utili­zând valoarea medie a primei calculată de CSA (aproximativ 110 euro) o companie ar încasa 110 milioane de euro. Daunalitatea medie la acest volum de vânzări este de aproximativ 10%, adică 100.000 de daune, iar valoarea medie a daunei variază între 1.000 şi 1.200 de euro. Cu alte cuvinte, asigurătorul plăteşte daune de 120 de milioane de euro. Din cele 110 milioane încasate, scăzând 15% comisioane, rămân doar 93 de milioane de euro, adică cu 27 de milioane de euro mai puţin decât daunele plătite. Acest calcul simplu arată că, pentru a ajunge la un nivel de oarecare echilibru, valoarea medie a poliţei ar trebui să fie undeva la 140 de euro, în loc de 110 euro, cât este în prezent. Amintim însă că pe piaţa locală există încă anumite companii care practică uneori prime şi sub 60 euro.

La preţurile acestea nu ai cum să faci profit din RCA aşa că, ori măreşti substanţial prima, ceea ce nu îţi permite piaţa, ori limitezi cât poţi pierderile.
Mădălin  Roşu, director daune, Generali

10% din şoferi produc toate pagubele, iar o posibilă reglare a pieţei s-ar putea face prin înăsprirea penalizării pentru şoferii care produc daune repetate.
Bogdan Andriescu, preşedinte UNSICAR

25-30% reprezintă nivelul cu care s-au ieftinit poliţele RCA în primele opt luni din acest an, deşi mulţi factori ar fi trebuit să determine o scumpire