Chiar dacă nu ai fost atent la ce semnezi în momentul în care ai contractat un credit sau dacă banca încalcă înţelegerea, te poţi apăra de abuzuri apelând la ANPC sau mergând în justiţie.

Una dintre cele mai mari instituţii financiare din Romånia, Bancpost, a fost obligată să renunţe la un comision de 0,59% neprevăzut în contracte şi aplicat la soldul creditelor. Comisionul, care în unele cazuri a crescut valoarea ratelor cu 30-40%, a fost declarat ilegal de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), care a amendat Bancpost cu 60.000 de lei. Potrivit preşedintelui ANPC, Dan Vlaicu, numărul reclamaţiilor înregistrate de la începutul anului împotriva băncilor a ajuns la aproximativ 1.300. „Clienţii au fost nemulţumiţi de modificarea dobånzilor în mod unilateral, fără a fi notificaţi sau fără a li se explica exact motivele schimbării, de majorarea comisioanelor pe parcursul contractului, fără a fi informaţi, ori de introducerea unor noi comisioane, precum şi de unele costuri, considerate nejustificate la tranzacţiile bancare“, a precizat acesta.

În această vară, acelaşi Dan Vlaicu anunţa că au fost controlate 20 de bănci din Capitală, 14 dintre ele fiind amendate pentru diverse nereguli, totalul sancţiunilor aplicate cifråndu-se la 150.000 de lei. Printre abaterile constatate s-au numărat perceperea de tarife pentru eliberarea unei adrese/adeverinţe necesare consumatorului în cazul în care acesta efectua o rambursare anticipată prin refinanţare externă, neafişarea comisioanelor bancare pentru operaţii curente, deficienţe în funcţionarea cardurilor bancare, nerespectarea ofertelor publicitare, comportament abuziv al angajaţilor băncilor (limbaj grosolan, refuzul de a prelua reclamaţii). Nu toţi romånii sunt, însă, mulţumiţi de modul în care acţionează ANPC în relaţia cu instituţiile de credit. „Eu am făcut cinci plångeri la Protecţia Consumatorilor şi nu am primit număr de înregistrare. ANPC minte. Sunt mult mai multe plångeri, dar ei le ignoră“, ne scrie un vizitator al site-ului nostru.

Nu ştim dacă această acuzaţie are temei real sau nu, însă este clar că numărul de nereguli comise de bănci, în special în ceea ce priveşte creditele aflate în derulare, este mult mai mare. Potrivit unui sondaj realizat de capital.ro, 50% din cei peste 700 de respondenţi înregistraţi la ora scrierii acestui articol spun că banca a modificat repetat dobånda sau comisionul de administrare fără să-i anunţe, în alte 16% din cazuri avånd loc o singură schimbare nenotificată. De alfel, Consiliul Concurenţei a anunţat, la sfårşitul săptămånii trecute, că va fi deschisă o investigaţie ce va viza „opt-zece bănci din Romånia“.

Noi motive de nemulţumire pentru consumatori

Problemele din relaţia dintre clienţi şi bănci sunt departe de a fi legate doar de credite. „Am descoperit de curånd ca BCR mi-a activat serviciul 24 Banking fără acordul meu. Am un card de debit deschis de mai mulţi ani, iar la agenţia respectivă am intrat doar ca să iau un extras de cont şi m-am trezit că plătesc de două luni cåte 3,99 lei pentru 24 Banking. Am făcut reclamaţii online la BCR şi ANPC şi aştept răspuns. Menţionez că nu am semnat nici un document cu BCR de ani de zile şi nici nu am fost înştiinţat de activarea serviciului“, se plånge un vizitator al capital.ro. Un altul ne semnalează că banca l-a anunţat că este dator 200 de lei ca urmare a unor comisioane de administrare acumulate în timp pentru un cont de card de debit neutilizat.

Un caz similar ne este semnalat de un utilizator al site-ului, care semnează Răzvan Chişu. „În urmă cu mai mulţi ani, am deschis două conturi curente, în lei şi euro, conturi care nu au mai fost folosite. Am aflat de curånd că, mai nou, banca percepe comision de administrare pe conturi curente şi, încercånd să le închid, am fost nevoit să plătesc 14 lei, respectiv 3,9 euro. (…) Cel puţin din iulie 2007, pe cele două conturi nu s-au mai operat tranzacţii. Deci am fost nevoit să plătesc nişte sume pentru un serviciu pe care nu l-am folosit“, explică el. Ne-au fost sesizate, de asemenea, diferenţa dintre comisionul anunţat pentru încasarea unui cec şi comisionul practicat sau că, deşi dosarul de credit era întocmit potrivit cerinţelor şi toate taxele către bancă sau notariat erau achitate, cererea de împrumut a fost respinsă în ultimul moment.

Atenţie mărită la contracte, înainte de semnare

Chiar dacă mulţi romåni acceptă ca pe un dat faptul că sunt la måna instituţiilor financiare şi că acestea dictează regulile jocului, există, cel puţin în teorie, mijloace prin care te poţi proteja de eventualele abuzuri încă înainte de semnarea contractului. „Legislaţia romånă protejează consumatorul de practicile incorecte ale comercianţilor, atåt la momentul încheierii, cåt şi pe toată perioada derulării contractelor. Astfel, potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, clauzele contractuale trebuie să fie clare, pentru înţelegerea lor nefiind necesare cunoştinţe de specialitate“, explică avocatul Alina Ciocănea-Hristescu, managing partner al casei de avocatură Hristescu, Ciocănea şi Asociaţii (HCA).

Ea spune că, înainte de a semna un contract de credit, orice client poate solicita instituţiei în cauză să îi pună la dispoziţie un exemplar din acesta. În acest fel, consumatorul va avea posibilitatea de a studia cu atenţie toate clauzele şi va putea formula obiecţii sau cereri de reformulare, în baza dreptului său de negociere directă a contractelor, chiar dacă acestea au un conţinut preformulat. „În situaţia în care una sau mai multe clauze contractuale au formulări ambigue, clientul poate solicita ca respectivele clauze să fie exprimate în termeni clari, fără echivoc“, spune Alina Ciocănea-Hristescu.

„Cel puţin în cazul creditelor de consum/contractelor de leasing, creditorii au obligaţţia legală de a prezenta clientului toate soluţiile de creditare disponibile în funcţie de situaţia financiară a acestuia din urmă, precum şi avantajele şi dezavantajele asociate fiecărui produs“, arată, la råndul său, avocatul Adrian Ispas, Senior Associate la Ţuca Zbårcea & Asociaţii. El îi sfătuieşte pe cei interesaţi să obţină un credit să fie atenţi în special la clauzele referitoare la dobåndă şi la celelalte costuri asociate creditului, dobånda anuală efectivă/costul total anual al creditului, la modul de modificare a acestora şi frecvenţa cu care se pot modifica, clauzele referitoare la asigurările necesare a fi încheiate pe parcursul creditului, precum şi clauzele referitoare la situaţiile în care creditorul poate solicita încetarea contractului.

„Nu în ultimul rånd, clienţii trebuie, întotdeauna, să solicite oferte de la cåt mai multe instituţii de credit/instituţii financiare, să citească atent contractele şi anexele acestora şi să compare, cel puţin, dobånda anuală efectivă pentru acelaşi tip de credit acordat în aceleaşi condiţii. Trebuie evitate informările parţiale şi comparaţiile, de exemplu, între dobånda unui credit şi dobånda anuală efectivă a altuia. Trebuie, de asemenea, verificat dacă dobånda e fixă sau variabilă şi, în acest ultim caz, în funcţie de ce indici poate varia şi cu ce frecvenţă“, mai precizează Adrian Ispas.

Consilierea juridică poate conta sau nu

132-21467-4445analiza442.jpgCe ne facem, însă, dacă ne lovim de o atitudine deloc predispusă la concesii sau netransparentă din partea băncii? Alina Ciocănea-Hristescu este optimistă: „Comercianţii nu se pot opune cererii de negociere a clauzelor contractuale pe motiv că acestea sunt prevederi standard, deoarece legea instituie în favoarea consumatorilor drepturi prin care pot negocia orice clauză înscrisă într-un contract, chiar dacă acesta este prestabilit. În caz contrar, orice prevedere care nu a putut fi negociată direct de părţile contractante este considerată clauză abuzivă, sancţiunea fiind inaplicabilitatea efectelor sale asupra clientului.“

Colegul său Cătălin Băiculescu, co-managing partner la Muşat şi Asociaţii, crede că respectivele contracte de împrumut sau leasing sunt contracte de adeziune pe care clienţii, în special persoanele fizice, „nu pot să le negocieze în mod real cu finanţatorul“. El spune că, din această cauză, angajarea unui avocat pentru analiza şi eventual negocierea clauzelor respective rămåne la latitudinea clientului. Aceasta s-ar putea dovedi o decizie bună, însă „există şi posibilitatea ca avocatul să nu poată convinge finanţatorul de imperfecţiunea clauzelor din contract şi atunci clientul va trebui să caute un alt finanţator“, arată Băiculescu.

Ultima soluţie – instanţa de judecată

Sfaturile de mai sus sunt valabile pentru cei care urmează să încheie un contract de credit sau leasing. Cei mai mulţi romåni din mediul urban au făcut, deja, acest lucru. Problema multora dintre aceştia este că s-au trezit că au de plătit mai mulţi bani decåt conveniseră iniţial. „În ultima vreme, instituţiile de credit/instituţiile financiare, în contextul crizei economice mondiale, au modificat dobånzile la creditele în derulare, însă nu întotdeauna în funcţie de indicii menţionaţi în contract ca element de calcul al dobånzii variabile, ci apelånd la o serie de clauze formulate destul de general care prevedeau posibilitatea ca instituţţiile de credit să modifice dobånzile în funcţie de evoluţia pieţelor financiare internaţionale“, afirmă avocatul Adrian Ispas.El arată că acest tip de clauză poate fi foarte uşor considerat de către instanţele de judecată ca fiind o clauză abuzivă şi că există posibilitatea pentru consumatori „să contracareze cu succes încercările instituţiilor de credit de a muta costurile crizei economice mondiale şi ale scumpirii finanţărilor pe seama consumatorilor“.

Şi Cătălin Băiculescu subliniază că, deşi, „ca regulă generală, contractele de împrumut sau de leasing conţin prevederi speciale, care permit finanţatorilor ajustarea dobånzii sau a comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei şi a unor indicatori specifici, aceste clauze trebuie să fie redactate precis, cu raportare la indicatori concreţi, verificabili şi de către client“.

În cazul în care apar modificări, reprezentantul Muşat şi Asociaţii îi sfătuieşte pe clienţii băncilor să citească cu mare atenţie contractul (dacă nu au făcut-o deja la data semnării) şi, dacă li se pare că există neconcordanţe sau nereguli între document şi realitate, să apeleze la un avocat. Regula clară este că orice modificare ulterioară a costurilor înscrise în contract la semnarea acestuia sau aplicarea de costuri adiţionale pe durata creditului nu pot fi făcute decåt cu acordul expres al împrumutatului. „Dacă se ajunge la concluzia că banca nu a respectat termenii contractuali şi a modificat în mod nejustificat dobånzile şi comisioanele sau nu a respectat diversele termene de notificare prealabilă, clientul poate să o acţioneze în justiţie“, precizează el.

Ca alternativă la sala de judecată, împrumutatul poate adresa o cerere scrisă instituţiei de credit sau de leasing, prin care va semnala neregulile cu privire la aplicarea nelegală a costurilor suplimentare, cerånd eliminarea neregulilor şi retragerea comisioanelor abuziv introduse. „Dacă părţile nu ajung la o soluţionare pe cale amiabilă a situaţiei create, consumatorii se pot adresa ANPC cu o plångere împotriva băncii, cerånd constatarea abuzului la care au fost supuşi“, precizează Alina Ciocănea-Hristescu.

Dacă, totuşi, nimic din cele de mai sus nu funcţionează, ne rămåne, probabil, ca ultimă soluţie, propunerea unuia dintre cititorii noştri: „Ce-ar fi să introducem şi noi comisioane pentru bancă. De exemplu, comision de deplasare pentru lămurirea cauzei introducerii unui nou comision de către bancă. Dacă ei au dreptul, noi de ce nu?“

«Clienţii au fost nemulţumiţi de modificarea dobånzilor fără a fi notificaţi, de majorarea comisioanelor pe parcursul contractului ori de introducerea unor noi comisioane.»
Dan Vlaicu, preşedinte, ANPC

«În situaţia în care una sau mai multe clauze contractuale sunt ambigue, clientul poate solicita ca acestea să fie exprimate în termeni clari, fără echivoc.»
Alina Ciocănea-Hristescu, managing partner, HCA

25 mld. de euro reprezintă valoarea cumulată a creditelor contractate de persoanele fizice din Romånia, la nivelul lunii august 2008

DISCREPANŢĂ

Dacă totalul datoriilor populaţiei către bănci şi ale agenţilor economici era, în urmă cu trei luni, de peste 50 de miliarde de euro (din care 400 de milioane de euro credite restante), depozitele, la termen şi la vedere, totalizau doar 40 de miliarde de euro

UN PROIECT PENTRU LINIŞTEA CLIENŢILOR

INIŢIATIVĂ Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a anunţat că a iniţiat, luna trecută, un proiect de ordonanţă de urgenţă privind reglementarea relaţiei dintre bănci şi clienţii acestora. Printre altele, proiectul de act normativ interzice introducerea de noi comisioane şi majorarea celor existente în contract. De asemenea, modalitatea de stabilire a dobånzii va trebui să fie una transparentă. Nu în ultimul rånd, consumatorii trebuie să fie informaţi corect încă din faza precontractuală.

OBLIGAŢII Astfel, noile reglementări prevăd că, la cererea oricărei persoane interesate, băncile au obligaţia de a oferi contractul tip pentru diferitele produse de creditare pe care le propun şi o simulare de costuri, pentru ca fiecare potenţial client că aibă posibilitatea de a le analiza şi de a decide în cunoştinţă de cauză. „Erau situaţii în care unele persoane semnau contractul la bancă, îl citeau sau nu şi, după două săptămåni, primeau prin poştă o copie după contract şi graficul de rambursare a creditului. În acel moment, înţelegeau că s-au angajat la condiţii de rambursare costisitoare. Aceste lucruri nu sunt permise. Pånă acum, nu exista o obligaţie pentru bănci de a oferi la cerere o simulare de costuri. Băncile de bună credinţă informau corect clienţii privind aceste costuri, altele nu“, a explicat, pentru Mediafax, preşedintele ANPC, Dan Vlaicu.

INFORMARE Potrivit recentelor modificări, dacă o bancă vrea să modifice clauzele contractului, clientul va trebui să fie informat cu cel puţin 30 de zile înainte. Acesta din urmă poate accepta sau refuza schimbările. În cazul unui refuz, el va avea dreptul să restituie creditul fără a mai plăti comisionul de rambursare. În cazul în care nu se vor conforma regulilor, băncile riscă să fie sancţionate cu amenzi cuprinse între 5.000 şi 50.000 de lei. Potrivit ANPC, reglementarea va intra în vigoare, cel mai probabil, de la 1 ianuarie 2009.