Pe vremea lui Caragea Vodă, cel al cărui alai adusese ciuma cea mare în București, „erea dandana mare” să organizezi o nuntă, după aflăm de la Ion P. Licherdopol, autorul lucrării „Bucureștii”.
După pețitul cu „colăcerii cu aldămaș” și după logodna cu „arhiereu, cu diaconi, cu preoți, cu cântăreți, cu lăutari și cu zaiafet toată noaptea până la luceafărul de zi”, se întâmpla nunta.
Cu câteva zile înainte de nuntă, dacă mirele și mireasa erau din neam de boieri, se făcea „cherofilima”, la Curtea Domnească, unde logodnicii erau duși cu mare alai „spre a săruta mâna lui Vodă și a Doamnei, cerându-le binecuvântarea”.
Apoi, mahalaua se împodobea cu brazi de la casa ginerelui până la cea a miresei. Cu o zi înainte de nuntă, „călțunăresele” – cucoanele cele mai alese dintre rudele ginerelui – plecau cu alai și cu daruri la casa miresei „în trăsuri înhămate cu armăsari de preț”.
Citește și Beizadeaua lui Caragea Vodă îi inspiră pe lăutari să compună cântecul…
Călțunăresele parfumau casa miresei cu „fum de odagiu” și o stropeau cu apă de trandafiri, semn al curățeniei.
Aduceau pe o tavă de argint florile care urmau să împodobească cununile și dăruiau miresei peteală, semn al bogăției.
Urma aducerea tăvilelor încărcate cu daruri pentru mireasă: șaluri, giuvaeruri, stofe scumpe, bani, cofeturi.
În tot timpul acesta lăutarii „ziceau din vioare și din gură vechiu cântec”:
„Astăzi cu fetele…
Mâine cu nevestele!”.
Petrecerea „la cei de jos, ținea trei zile, iar la boieri ținea șapte zile și șapte nopți, după legea Domnilor și a împăraților”.
Mesele erau pline „cu zaharicale de la becerul Manolachi și cu cofeturi de la vestitul Pascu; cu vin de Drăgășani, cu pelin de Dealu Mare și cu vutca de vanilie și de cursă. Lăutari și horă toată noaptea, iar la ziuă se trimiteau nunii, socrii și nuntașii pe la casele lor cu lăutari”.
Citește toată pe Evenimentul Istoric