Evenimentul a determinat oamenii de știință, timp de secole, să caute să descifreze secrete din trecutul îndepărtat al Pământului. Se estimează că meteoritul S2 care a lovit Pământul era de 200 de ori mai mare decât asteroidul care a distrus dinozaurii.
Un astfel de om de știință este Nadja Drabon de la Universitatea Harvard, hotărâtă să găsească răspunsuri la acest episod al istoriei Pământului. Când au apărut primele oceane? Când au început să se formeze continentele? Și cum au modelat meteoriții evoluția vieții pe Pământ?
O parte din răspunsurile la aceste întrebări se regăsesc într-un studiu recent din Proceedings of the National Academy of Sciences, publicat de Drabon, scrie discoverwildlife.
”Deși astfel de evenimente sunt considerate catastrofale pentru viață, cercetătorii sugerează că, în cazul acestui meteorit ,efectele ar fi fost pozitive pentru anumite forme de viață. Ar fi putut să permită vieții să înflorească”, a declarat Nadja Drabon, geolog și profesor asistent la Universitatea Harvard.
Studiul se concentrează pe impactul meteoritului „S2”, care a avut loc acum peste 3 miliarde de ani
Dovada acestui eveniment se găsește în centura de roci din Barberton, din Africa de Sud. Analizând cu meticulozitate mostre de rocă și studiind sedimentologia, geochimia și compozițiile izotopilor de carbon ale acestora, Drabon și echipa ei au creat o imagine clară a ceea ce s-a întâmplat în momentul în care acest meteorit gigant – de patru ori mai mare decât Everestul – s-a ciocnit cu Pământul.
„Imaginați-vă stând în largul coastei Cape Cod, pe o apă puțin adâncă”, spune Drabon. ”Este un mediu cu energie scăzută, fără curenți puternici. Apoi, dintr-o dată, vine un tsunami uriaș, care trece și smulge fundul mării”, adaugă ea.
Meteoritul S2, despre care se spune că era de 200 de ori mai mare decât asteroidul care a distrus dinozaurii, a declanșat un tsunami care a perturbat oceanele și a măturat resturile de pe uscat în apele de coastă.
Căldura intensă a făcut suprafața oceanului să fiarbă și a aruncat un nor gros de praf peste planetă
Căldura intensă provocată de impact a făcut suprafața oceanului să fiarbă, a încălzit atmosfera și a aruncat un nor gros de praf peste planetă, oprind fotosinteza. Cu toate acestea, viața de pe Pământ a găsit o modalitate de a continua.
Analiza lui Drabon arată că bacteriile au revenit rapid după impact. Populațiile de microorganisme, iubitoare de fier și fosfor, au crescut, pe măsură ce tsunami-ul a adus fier din adâncurile oceanului, iar meteoritul a livrat fosfor în mediu.
Această trecere temporară către bacteriile care metabolizează fierul oferă o imagine rară a modului în care viața s-a adaptat și a prosperat în urma catastrofei.
În mod paradoxal, impactul a permis vieții să înflorească
De fapt, studiul lui Drabon sugerează că acest impact ar fi putut juca un rol crucial în creșterea vieții timpurii.
Activitatea continuă a lui Drabon în Centura de roci din Barberton din Africa de Sud, unde au fost identificate cel puțin opt impacturi majore ale meteoriților. continuă să ofere noi perspective asupra modului în care aceste cataclisme antice au modelat lumea noastră.
Echipa ei plănuiește să aprofundeze și mai mult istoria Pământului, explorând modul în care meteoriții ar fi putut juca un rol în evoluția planetei.
