Înainte de prăbușirea URSS, în 1991, Uniunea Sovietică a produs peste 27.000 de arme nucleare și suficient uraniu și plutoniu pentru a construi de trei ori mai multe arme. Din cauza dificultăților economice, a corupției pe scară largă, a securității laxe și a dependenței de sistemul birocratic, au apărut temeri că unele arme și/sau materiale nucleare s-au pierdut sau au fost furate, scrie 19fortyfive.

Dispariția armelor nucleare după destrămarea URSS

Fostele republici sovietice Belarus, Kazahstan și Ucraina au returnat armele nucleare din epoca sovietică Rusiei post-comuniste, în anii 1990, dar au rămas temeri cu privire la modul în care ar putea fi utilizate stocurile de uraniu și plutoniu. O altă îngrijorare, mult mai mare, a fost aceea dacă, de fapt, armele nucleare sovietice au fost corect contabilizate. Consiliul pentru Relații Externe a avertizat că Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a raportat peste o sută de incidente de contrabandă nucleară, începând cu 1993, dintre care 18 au implicat uraniu foarte îmbogățit.

Armata rusă a pierdut urma a peste o sută de bombe nucleare?

La sfârșitul anilor 1990, generalul rus Alexander Lebed susținea că armata rusă a pierdut urma a peste o sută de bombe nucleare. Lebed a sugerat că fiecare armă era la fel de puternică ca un focos de un kiloton, capabilă să ucidă până la 100.000 de oameni și putea fi detonată de o singură persoană. Rusia a reacționat, susținând că Lebed se înșală și ar putea să fi confundat dispozitivele de antrenament cu armele reale. De-atunci, nimeni nu a dat de urma acelor bombe și, din fericire, astfel de arme nu au fost folosite de către o organizație teroristă.

Și totuși ceva s-a pierdut

Cu toate acestea, se știe că cel puțin două arme nucleare sovietice au fost pierdute. Ambele se află încă la bordul submarinului marinei sovietice Komsomoleț (K-278), care a intrat în serviciu în 1984. La 7 aprilie 1989, în timp ce opera la o adâncime de 1266 de picioare, nava a avut probleme în mijlocul Mării Barents după ce a izbucnit un incendiu, iar echipajul nu a putut să rezolve problema, agravată de lipsa unui grup de control al daunelor. Dintre cei 69 de membri ai echipajului au murit 42. Submarinul se afla la o adâncime de aproape 1.700 de metri, conform publicaţiei ruse Vzgliad. Din 1989, Rusia şi Norvegia au efectuat expediții, în mod separat, de câteva ori, la locul accidentului, iar în perioada 1991-1993 Norvegia a înregistrat un nivel crescut de Cesiu-137 radioactiv în apele din apropierea locului unde s-a scufundat submarinul.

Ce va fi dacă Rusia recurge la armele nucleare

Rusia și, anterior, Uniunea Sovietică, a construit și întreținut un depozit mare de arme nucleare tactice. Ideea generală era că folosirea unei arme nucleare pe un câmp de luptă le-ar fi oferit comandanților o opțiune de a putea împiedica înfrângerea, fără a recurge la utilizarea celor mai puternice arme nucleare. Și care, în cazul unui contraatac, ar fi generat „sfârșitul civilizației”, conform Federației Oamenilor de Știință. Pe site-ul său, organizația numește această gândire „defectuoasă și periculoasă”. „Armele nucleare tactice introduc o mai mare ambiguitate, sporind posibilitatea ca o țară să creadă că ar putea scăpa cu un atac limitat”, susține organizația.

Unele analize susțin această teorie. Un comentariu publicat de Sidharth Kaushal și Sam Cranny-Evans de la Royal United Services Institute (RUSI) din Marea Britanie spune că utilizarea armelor nucleare tactice împotriva centrelor de comandă sau a bazelor aeriene din Europa ar putea limita victimele civile în zonele învecinate. Ar ucide sute de mii de civili și ar provoca zeci de mii de răniți.

Ar urma o panică la nivel global

Folosirea unei arme nucleare tactice în Coridorul Sulwaki, granița terestră dintre aliații NATO, Polonia și Lituania, care separă Kaliningradul rusesc de Belarus, ar putea cauza sute de victime civile. În Europa, „o singură detonare nucleară ar ucide, probabil, sute de mii de civili și ar provoca zeci de mii de răniți. Apoi, ploile radioactive ar putea contamina zone mari din mai multe țări”, susține Campania Internațională de Abolire a Armelor Nucleare (ICAN). „Serviciile de urgență nu ar fi capabile să răspundă eficient și o panică răspândită la nivel global ar declanșa proteste în masă și perturbări economice grave”, menționează ICAN.