„Roșia românească e vie“

În cazul tomatelor româneşti, perioada de păstrare după recoltare este destul de scurtă, de 8-10 zile. În cazul roşiilor de la supermarket, perioada poate ajunge şi la 6 luni. Gustul însă nu este acelaşi, nici măcar aspectul.

Dacă discutăm despre ceea ce cunoaştem sub denumirea de roşie românească, vorbim despre tomate de calitate, coacerea, maturarea au o coordonare genetică, creşterea are un ritm natural.

„La roşia românească se urmează un ciclu, din sămânţa pusă în solul natural iese fructul, la început e verde, pârguieşte, se maturează. E un ciclu complet, fructul e viu, natural, cu gust şi aromă. Se păstrează un ritm natural la creştere. E o tehnologie care se respectă. Roşiile autohtone prezintă varietate, nu sunt neapărat uniforme la dimensiuni, sunt şi unele mai mici, unele şi mai mari, pot fi creţe, cu guleraş, cu o mică pată la codiţă etc. La recolte nu se folosesc substanţe chimice în exces. Roşia românească se consumă în stare proaspătă“, precizează şeful Laboratorului de genetică şi ameliorare  de la SDCL Buzău, Costel Vînătoru, un specialist care este în stare să vorbească, cu pasiune, ore întregi despre legumicultură şi roşiile româneşti.

Tomate pretențioase cu risc de comercializare

La selecţiile riguroase, la noii hibrizi dispare tocmai gustul zemos, plin de savoare, pe care îl ştiam din vremea bunicii. Gustul pierde teren când vrei să ai o recoltă de tomate rezistentă la transport şi productivitate mare. Nu poţi avea numai calitate şi producţie foarte mare.

„Într-adevăr, roşia românească are nişte pretenţii, ca să spunem aşa. Nu rezistă mult la transport, are ceea ce se numeşte risc de comercializare, lucruri care descurajează uneori producătorul, care vrea înainte de toate câştiguri cât mai mari. Ca să mai facem o comparaţie, la noi, la ceea ce denumim roşii româneşti, se obţine să zicem o producţie de 120 de tone la hectar, în timp ce afară, la tomate, la culturi intensive se pot obţine producţii de chiar 1.000 de tone la ha. Vor trebui făcute şi explicate pentru consumator problemele de trasabilitate. Consumatorul ar trebui să ştie mai exact cum a fost rescut fiecare soi de tomate. Poate dacă va fi mai informat,va ştii să aleagă mai bine, va cere ceea ce consideră  a fi mai sănătos. Problema de păstrare după recoltare este importantă. Dacă faci exporturi, drumurile sunt lungi, se mai interpun şi spaţiile de depozitare. Camioanele umblă prin toată Europa, de la un capăt la altul, ce faci dacă ai, de exemplu, tomate care rezistă 8-10 zile. E discutabil, dar din punct de vedere comercial devine mai simplu, mai practic, să alegi soiuri care rezistă mult mai mult la transport, deşi gustul e discutabil“, a menţionat cercetătorul buzoian.
Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa în consecință.