Aproape că niciun model de business nu se mai aplică în zilele noastre. Strategiile în afaceri trebuie aduse la zi pentru că nu mai sunt de actualitate, iar instrumentele de marketing clasice trebuie să-și recunoască neputința în noua eră. Un singur lucru îl au în comun vechile practici de investiții și de afaceri cu cele noi: lăcomia. Este singura răspunzătoare pentru criza financiară și economică; pentru că lăcomia produce dezastru moral.
Și probabil că nu se mai îndoiește nimeni că dezastrul financiar economic și financiar în care lumea se află acum este produs de deteriorarea morală. Este exact ceea ce a spus ieri jurnalistul economic american Michael Lewis când s-a referit la cauzele pentru care Grecia se luptă cu falimentul precum bolnavul de cancer cu moartea.
Ce a omis Lewis să spună este că și America a ajuns în aceeași criză a datoriilor tot din lăcomie și criză morală: Datorie publică în creștere din cauza cheltuielilor din teatrele de război, dar și pentru programul de salvare a băncilor grav avariate după căderea Lehman Brothers, de aproape 1.000 de miliarde de dolari.
Vorbim despre criză morală pe toate palierele sociale: de la cel mai înalt nivel și până la cel mai de jos. Lăcomia s-a manifestat și se manifestă în continuare indiferent dacă vorbim de bancheri sau de politicieni. Din păcate, tiparul pierderii identității morale se aplică și în cazul României: este suficient să ne amintim de “perioada de veselie” când românii făceau credite cu buletinul doar pentru că puteau, fără să existe o corelare rațională a nevoilor cu posibilitatea materială.
Luai atâtea televizoare cu credit cât să ai câte unul în fiecare cameră și unul în bucătărie. La fel, făceai credit să-ți faci vacanța în străinătate, deși nu-ți permiteai neapărat. Toate acestea se pot rezuma printr-o singură expresie: criză morală.
