Până la termenul-limită din 8 mai, Ministerul Transporturilor primise trei oferte de cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni la CFR Marfă. Se arătaseră interesați americanii de la OmniTrax, românii de la Grup Feroviar Român (GFR) și asocierea formată din compania autohtonă Transferoviar Grup (TFG) și cea austriacă Donau-Finanz GmbH & Co KG. GFR este controlat de Gruia Stroica și de Vasile Didilă (conform unor informații publice, cei doi ar fi frați vitregi), în timp ce Transferoviar Grup este deținut de omul de afaceri Călin Mitică.

Celebrul și controversatul Gruia Stoica s-a născut în aprilie 1968, iar Vasile Didilă doi ani mai târziu, în martie 1970. Ambii în Brăhășești, județul Galați. Aparent, această localitate situată în apropiere de Tecuci este cea mai importantă pepinieră autohtonă de oameni de afaceri specializați în domeniul feroviar. Căci tot aici și-a petrecut copilăria și prima tinerețe și Călin Mitică. Acesta s-a născut în octombrie 1967 la câteva zeci de kilometri mai la sud, la Făurei, în județul Brăila. Conform arhivei Registrului Comerțului, Călin Mitică a înființat acolo, în 1992, firma M.I.P.S. SRL (radiată în 2002) și locuia în comuna gălățeană și când a devenit acționar la Formet Industrial SA (companie radiată în 2006).

De-a lungul timpului, presa a scris că între cei trei antreprenori ar exista o conexiune nu numai din cauza vârstelor apropiate și a faptului că au crescut în aceeași localitate, ci și pentru că ar fi rude. Unele informații indică faptul că Gruia Stoica și Călin Mitică ar fi cumetri, în timp ce altele vorbesc chiar de o relație de sânge. Respectiv, cei trei afaceriști din domeniul transportului feroviar ar fi veri. Întrebat de Capital dacă există o legătură de rudenie ori de afaceri între GFR și ceilalți doi competitori la licitația pentru CFR Marfă, Gruia Stoica a răspuns sec: „Nu există o legătură de rudenie“. Ceea ce ar putea lăsa să se înțeleagă că, totuși, există (sau au existat) cel puțin relații de business (cel mai probabil cu Transferoviar Grup, căci OmniTrax nu are, potrivit propriului site, operațiuni în afara SUA și Canada).

Metoda iepurelui?

În lumea licitațiilor publice din România, „iepurele“ este acea companie care participă la procedură doar pentru a mima existența unei competiții. De cele mai multe ori, firma cu pricina aparține unor rude, prieteni sau parteneri de afaceri ai concurenților și oferă, desigur, un preț peste cel al societății pe care o ajută să câștige licitația.

Au plănuit patronii GFR și TFG să utilizeze această metodă în cursa pentru CFR Marfă? Greu, dacă nu chiar imposibil de spus. Chiar dacă a fost așa, americanii de la OmniTrax, despre care nu s-a știut până aproape în ultima clipă că ar fi interesați de compania românească, le-au cam stricat planurile. Adepții teoriilor conspirației spun chiar că de aceea Ministerul Transporturilor ar fi luat decizia, oarecum surprinzătoare și suspect de rapidă, de a anula procedura, invocând documentațiile incomplete. Asta deși, potrivit premierului Victor Ponta, „aveam varianta să reluăm procedura în aşa fel încât să dăm timpul necesar, cred că maximum o săptămână, în care practic să se completeze ofertele depuse.“ Alții spun că, de fapt, atât OmniTrax, cât și TFG nu ar fi îndeplinit critreriul privind cifra minimă de afaceri și rămânerea în cursă doar a GFR ar fi bătut prea tare la ochi.

Personaje controversate

Despre Gruia Stoica se zice că a câștigat primele milioane de dolari din afaceri cu fier vechi, iar mai toți cei din sectorul feroviar din România știu aceeași poveste: GFR s-a construit în mare parte cu personal (de la simpli angajați la top-manageri) și material rulant preluate de la CFR Marfă. Imperiul lui Stoica (cunoscut sub numele de grupul Grampet) mai cuprinde foste firme de stat (ca Remar Pașcani ori REVA Simeria). Potrivit unor informaţii apărute de-a lungul timpului în presă, transferurile de oameni și active către GFR, dar și privatizările ori obținerea unor contracte publice pentru societățile Grampet fi avut loc cu sprijinul unor personaje importante din marile partide politice, care ar fi primit în schimbul ajutorului oferit suport financiar consistent în campaniile electorale.
În august 2010, Călin Mitică a fost trimis în judecată, împreună cu mai multe persoane (incluzându-l pe fostul director al CFR Călători, Alexandru Noapteș), pentru prejudicierea cu 2,8 milioane de lei a companiei publice de transport feroviar. În ianuarie 2013, Judecătoria Cluj Napoca i-a achitat pe toți inculpații, însă atât DNA, cât și Călin Mitică au făcut recurs.

Nici reprezentanții celui de-al treilea competitor, OmniTrax, nu sunt scutiți de controverse. Potrivit informațiilor publicate de mass-media, firma americană îl are ca om de bază în România pe Philip Bloom, un om de afaceri care a fost condamnat, în 2007, la patru ani de închisoare și plata unor daune de 3,6 milioane de dolari pentru fraudarea Autorității Provizorii a Coaliției din Irak.

Toate informațiile duc către o singură concluzie: în ciuda declinului din ultimii ani, când a pierdut aproape jumătate din cota de piață și a înregistrat piederi cumulate de circa 300 de milioane de euro, CFR Marfă este încă atrăgătoare. Într-atât de atrăgătoare, încât ar putea să-i determine pe unii antreprenori să încalce regulile în încercarea de a o cumpăra.

180 de milioane de euro este prețul de pornire al licitației pentru pachetul de 51% din acțiunile CFR Marfă