Piaţa de electricitate este deja în proporţie de 70% liberalizată, urmând să fie liberalizată complet până la sfârşitul lui 2017, în timp ce la gaze, liberalizarea totală ar putea deveni realitate încă din 1 martie 2017, dacă situaţia din pieţe o va impune. Liberalizarea pieţei de energie este convenită prin acorduri cu UE şi FMI.

Practic, peste doi ani, piaţa de energie a gospodăriilor din România ar putea fi în totalitate liberă. Acest lucru presupune ca furnizorii, fie ei de gaze ori curent, să cumpere materia primă din piaţă, la preţuri de piaţă, fără ca statul să mai impună preţul final din factură. De exemplu, un furnizor de electricitate, să zicem Enel, va cumpăra ce fel de energie va dori, pentru a o împacheta într-un coş pe care să îl vândă clientului. În momentul de faţă, Enel achiziţionează din piaţă doar 70% din coşul de energie pe care ni-l tarifează lunar. Restul de 30% este energie cumpărată de la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, la cantităţi şi preţuri impuse de Autoritatea de Reglementare în Energie încă de la finalul anului trecut. La gaze, situaţia este şi mai simplă, dat fiind că sursele de producţie sunt limitate. În acest moment, pe plan intern există doar doi producători majori, care îşi împart piaţa: Romgaz şi Petrom. De pe plan extern, deocamdată, România cumpără gaze doar de la Gazprom. În viitor, odată cu inaugurarea conductei Giurgiu – Ruse, către Bulgaria, şi cu mărirea capacităţii de import pe Arad – Szeged, către Ungaria, sursele de import s-ar putea diversifica.

Până atunci însă, odată cu liberalizarea pieţei, furnizorii interni vor avea, ca şi până acum, aceleaşi trei surse de achiziţie a gazului: Petrom, Romgaz şi Gazprom, urmând ca, funcţie de condiţiile specifice, să negocieze cu oricare dintre aceşti trei producători cantităţile şi preţurile la care cumpără. Pe scurt, din 2018, preţurile pe care le vom plăti pentru electricitate şi gaze vor depinde de situaţia din pieţe pentru cele două mărfi. Statul nu va mai putea acţiona ca o umbrelă, prin care să protejeze consumatorii, în caz de şocuri inflationeze pe piaţa celor două produse. Preţul final va depinde de piaţă, deşi celelalte componente de preţ ale preţului final, transport, distribuţie, înmagazinare(în cazul gazelor) rămân reglementate.

Ce se întâmplă cu facturile după liberalizare

Este aproape imposibil de făcut o prognoză de preţ pe facturile la gaze şi curent, de după încheierea procesului de liberalizare. Practic, nu ştim care este situaţia din piaţa gazului şi a energiei electrice de peste şase luni, repectiv 18 luni. Totuşi, putem estima influenţa liberalizării, luând în calcul situaţia la zi. Dacă mâine cele două pieţe ar fi liberalizate, consumatorii ar avea de achitat facturi mai reduse. Atât în piaţa gazului, cât şi în cea a energiei, preţurile sunt la niveluri foarte scăzute. În primul caz, pentru că scăderea preţului la ţiţei a antrenat şi prăbuşirea preţului la gaze. Astfel, în acest moment, preţurile gazului de import sunt la acelaşi nivel cu preţul gazului intern, de unde, în urmă cu trei ani de zile, gazul ruşilor era de trei ori mai scump decât cel produs local.

La energie, precipitaţiile masive din prima parte an acestui an şi influenţa regenerabilelor au adus preţul curentului la 150 – 160 de lei/MWh, de la 170 – 180 de lei pe MW, anul trecut. Coroborat cu ajustările de tarife specifice operate de ANRE atât la gaz cât şi la electricitate, acest factor a scăzut facturile, românilor, în ultimul an, cu 7 – 10%. Practic, în acest moment pieţele sunt favorabile liberalizării. Dacă însă preţul ţiţeiului va reîncepe să urce şi vom avea parte de un an secetos, care să scumpească toată energia, în condiţiile unei liberalizările ale pieţelor, facturile ar putea să crească. Având în vedere că preţul energiei electrice contează în proporţie de doar o treime în preţul final din facturile pe care le primim acasă, iar la gaze în proproţie de circa jumătate, o modificare de 10% în preţul pieţei antrenează cu sine o ajustare în consecinţă a facturilor cu 3%, respectiv 5%.

Pe scurt, la avantajele liberalizării pieţelor de energie, putem numi creşterea concurenţei între furnizori, care să conducă la preţuri mai mici şi servicii mai bune. În categoria dezavantaje, se pot menţiona şocurile specifice pieţei de profil, atât locale, cât şi internaţionale, care nu mai pot fi atenuate de către stat prin tarife reglementate. Atât avantajele, cât şi dezavantajele, au fost menţionate recent şi de către preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ. „Concurența reprezintă un stimulent pentru companii, încurajându-le să acționeze la potențial maxim pentru a furniza servicii de calitate și la prețuri accesibile. Într-o piață competitivă, companiile vor concura între ele pentru a-și extinde aria clienților și vor reacționa rapid și flexibil la modificările ce apar în structura cererii“, a spus Havrileț. Potrivit lui, dezavantajele care pot apărea sunt determinate, în principal, de riscurile generate de fluctuația prețurilor și de caracterul aleatoriu al evoluțiilor pe piață. „O piață competitivă aduce reale beneficii inclusiv de ordin social, prin scăderea prețurilor la energie de care să beneficieze toți consumatorii, inclusiv cei cu venituri reduse“, a mai spus șeful ANRE.
În prezent, pe piaţa de energie electrică există sute de furnizori care au în ofertă livrarea de curent către consumatorii casnici. Pe piaţa de gaze, sunt doar câteva zeci de firme care pot livra gaze către gospodării. Preţul mediu final, cu tot cu TVA, al energiei electrice către casnici este de 550 – 580 de lei/MWh. Preţul gazului este de circa 150 de lei/MWh.

O piață competitivă aduce reale beneficii inclusiv de ordin social, prin scăderea prețurilor la energie de care să beneficieze toți consumatorii, inclusiv cei cu venituri reduse.
preşedintele ANRE Niculae Havrileţ