Ce se întâmplă în organism dacă nu mai consumați zahăr? Se știe că obiceiul de a consuma multe dulciuri este dăunător pentru sănătate. Dar și eliminarea completă a produselor dulci poate fi dificilă pentru că poate declanșa o serie de simptome neplăcute.
În general, consumul de zahăr în multe țări dezvoltate a scăzut în mod constant în ultimul deceniu.
Cauzele sunt multiple: o schimbare a gusturilor și a stilului de viață și popularitatea tot mai mare a dietelor sărace în carbohidrați, în ultimul deceniu. O mai bună înțelegere a pericolelor consumului excesiv de zahăr poate conduce, de asemenea, la această scădere a consumului, scrie Today.com.
Natalie Rizzo, expertă în nutriție, spune că cercetările au descoperit că aportul excesiv de zahăr este legat de inflamația pielii și apariția psoriazisului. În general, inflamația pielii se prezintă sub formă de coșuri sau acnee, dar poate provoca și eczeme, care sunt legate de pielea uscată, adaugă ea.
Îndulcitorii artificiali, cum ar fi aspartamul, au efectul opus asupra pielii. Studiile cu aspartam folosesc doze foarte mari și sunt efectuate pe animale, deci nu sunt cele mai concludente.
Ce se întâmplă în organism dacă nu mai consumați zahăr
Reducerea aportului de zahăr are beneficii clare pentru sănătate, inclusiv reducerea aportului de calorii, care poate ajuta la pierderea în greutate și la îmbunătățirea sănătății dentare.
Cu toate acestea, unii oameni susțin că au avut efecte secundare negative atunci când au încercat să consume mai puțin zahăr, cum ar fi dureri de cap, oboseală sau schimbări de dispoziție, de obicei temporare. Motivul acestor reacții adverse este destul de neclar.
Probabil, ele sunt legate de modul în care creierul reacționează atunci când este expus la alimente cu zahăr și de biologia „recompensei”.
Zaharoza activează receptorii de gust dulce din gură, ducând la eliberarea dopaminei
Zaharoza activează receptorii de gust dulce din gură, ceea ce duce la eliberarea unei substanțe chimice, numită dopamină. în creier. Dopamina este un neurotransmițător, adică este o substanță chimică care transmite mesaje între nervii din creier.
Când suntem expuși la un stimul de satisfacție, creierul răspunde imediat, eliberând dopamină, motiv pentru care adesea este numită substanța chimică „recompensă”.
Efectele dopaminei sunt observate în mare parte în regiunea creierului implicată în plăcere și recompensă. Recompensa ne guvernează comportamentul – ceea ce înseamnă că suntem motivați să repetăm comportamentele care provoacă eliberarea dopaminei. Dopamina este cea care ne poate determina să căutăm mâncare de tip junk food.
Experimentele, atât la animale, cât și la oameni au arătat cât de profund activează zahărul aceste căi de recompensă. Dulceața intensă depășește chiar și cocaina în ceea ce privește recompensa internă pe care o declanșează.
Zahărul este capabil să activeze aceste căi de recompensă în creier, indiferent dacă este gustat sau injectat în sânge, așa cum se arată în studiile pe șoareci. Înseamnă că efectele sale sunt independente de gustul dulce.
Schimbarea echilibrului chimic al creierului
O schimbare a echilibrului chimic al creierului se află în spatele simptomelor raportate de oameii care elimină sau reduc zahărul din dietă.
Pe lângă faptul că este implicată în recompensă, dopamina reglează și controlul hormonal, greața și vărsăturile și anxietatea. Pe măsură ce zahărul este eliminat, reducerea rapidă a efectelor dopaminei în creier va interfera cu funcționarea normală a creierului, explicând de ce oamenii se plâng de aceste simptome.
De ce nivelurile ridicate ale aportului de zahăr pot duce la diabet
Consumul de zahăr poate duce la diabet, deoarece ajută organismul să devină rezistent la hormonul insulină, care joacă un rol crucial în reglarea nivelului de zahăr din sânge. Când consumăm zahăr, corpul îl descompune în glucoză, care intră în sânge și ne crește nivelul de zahăr din sânge.
Ca răspuns, pancreasul produce insulină, care ajută celulele să absoarbă glucoza și să o folosească pentru energie.
Cu toate acestea, când consumăm niveluri ridicate de zahăr, în timp celulele pot deveni rezistente la insulină, ceea ce înseamnă că sunt mai puțin capabile să absoarbă glucoza din sânge. Acest lucru poate duce la niveluri crescute persistente de zahăr din sânge, care, în cele din urmă, pot provoca leziuni ale organelor și la diabet.