Exporturile ne arată că hulita economie românească nu e doar o gloabă. Pentru a treia lună consecutiv, exporturile româneşti au crescut într-un ritm mai rapid decât importurile. De câţiva ani buni, şi importurile, şi exporturile cresc spectaculos, dar în ritmuri diferite. Până acum, importul era campion, ceea ce arată că puterea de cumpărare a românului creşte, iar economia noastră nu oferă mărfuri pe măsura acestei cereri. Sigur, aici un rol important îl avea
Exporturile ne arată că hulita economie românească nu e doar o gloabă.
Pentru a treia lună consecutiv, exporturile româneşti au crescut într-un ritm mai rapid decât importurile. De câţiva ani buni, şi importurile, şi exporturile cresc spectaculos, dar în ritmuri diferite. Până acum, importul era campion, ceea ce arată că puterea de cumpărare a românului creşte, iar economia noastră nu oferă mărfuri pe măsura acestei cereri. Sigur, aici un rol important îl avea şi faptul că leul devenea tot mai vârtos, făcându-i pe români să aibă lefuri mai mari, chiar dacă suma primită în lei ar fi rămas aceeaşi. Cum însă şi suma în lei creştea, rezultatul se vedea în supermarketurile luate cu asalt sau în sutele de mii de maşini noi, cumpărate doar anul trecut.
Cam din vara anului trecut lucrurile au început să se inverseze: leul s-a depreciat destul de abrupt, făcându-i pe mulţi români cu credite în valută să suspine când veneau zilele de plată a ratelor şi pe importatori să socotească de mai multe ori atunci când doreau să mai aducă mărfuri din alte ţări. În schimb, exportatorii sufocaţi de un leu prea puternic au început să mai respire, şi rezultatele s-au văzut imediat; exporturile au început să crească mai rapid decât importurile. Asta nu înseamnă că deficitul de cont curent nu va rămâne la un nivel îngrijorător; ar fi un succes şi dacă ar rămâne măcar la nivelul anului trecut.
Dar partea bună care se desprinde urmărind aceste evoluţii este alta: avem dovada că economia românească este flexibilă, sensibilă, răspunde rapid la stimuli, ceea ce e mare lucru pentru o economie până nu de mult osificată şi rigidă. A fost de ajuns un curs favorabil, şi exporturile au crescut imediat. În fiecare lună, România exportă de aproape trei miliarde de euro. Pentru cei (destui) care spun că în România nu se mai produce nimic, acesta este un răspuns care ar trebui să-i lase fără replică: să exporţi de aproape trei miliarde nu e puţin lucru; înseamnă că produsele şi serviciile firmelor româneşti au căutare chiar pe pieţe simandicoase, cam 70% dintre exporturile noastre mergând către ţări din Uniunea Europeană. Pentru comparaţie, înainte de 1989, când exportul se făcea cu Miliţia la poartă, România nu vindea în exterior de mai mult de zece miliarde (de dolari) într-un an întreg.
Cu sau fără scandaluri politice, economia românească se transformă, se adaptează. Fără scandaluri politice, fără pomeni electorale şi fără măsuri populiste, am avea mai multe investiţii străine, iar viteza de transformare şi de adaptare ar creşte. Exporturile ne arată că hulita economie românească nu e doar o gloabă. Salarii şi pensii mai mari vom avea doar dacă economia va continua să crească, şi nu dacă Guvernul sau Parlamentul devin brusc generoase şi aruncă apoi cu banii în populaţie. Măsurile populiste sunt tocmai medicamentul contraindicat, de care economia nu are nevoie.
Capital – Editia nr.15, data 16 aprilie 2008