Este anul în care toate mediile de business confirmă că s-au atins vârfuri de randament, pe baze sustenabile, în condiții de salarizare decente, totul într-un mediu destul de impredictibil referitor la politcile publice de ordin fiscal bugetar.

Am să încerc să fac o sinteză în rândurile care urmează, fără a avea pretenția că pot epuiza subiectul în câteva pagini și mă voi raporta la indicatori macroeconomic interni dar și evoluțiile economice externe, mai ales în ceea ce privește evoluția de context a Uniunii Europene, principalul partener comercial al României.

Ce se va resimți acut la începutul lui 2020

Din perspectiva evoluției economice externe, ritmul creșterii economice la nivel mondial s-a temperat în prima jumătate a anului 2019, pe fondul decelerării activității economice atât în economiile dezvoltate, cât și în cele emergente. Evoluția se datorează unei reduceri a activății globale iar trendul de decelerare se menține pe tot parcursul anului 2019 și se va resimți acut în prima jumatate a anului 2020.

Nu este de fapt decât finalul unui ciclu economic care s-a întins pe o perioadă de 9-10 ani și care se închide pentru a reechilibra diferențele de dezvoltare date de decalajele expansioniste. Este deja evidentă reducerea activității în industria prelucrătoare pe seama reducerii dinamicii investițiilor globale, la care se adaugă incertitudinile în creștere legate de politici și în plan politic, având în vedere Brexit și reintensificarea tensiunilor comerciale dintre Statele Unite și China.

Privind în perspectivă, se previzionează o redresare treptată a dinamicii globale pe termen mediu, deși aceasta se va menține inferioară mediei pe termen lung. Dinamica schimburilor comerciale internaționale s-a temperat semnificativ în acest an. De asemenea, presiunile inflaționiste la nivel mondial sunt în continuare limitate, în timp ce riscurile în sensul scăderii la adresa activității economice globale s-au intensificat.

În același timp, sectorul serviciilor și cel al construcțiilor manifestă în continuare reziliență, iar expansiunea economică în zona euro este, de asemenea, sprijinită de condițiile favorabile de finanțare, de creșterea în continuare a ocupării forței de muncă și de majorările salariale, de orientarea ușor expansionistă a politicii fiscale în zona euro, precum și de avansul actual – deși într-un ritm ușor mai lent – al activității economice globale.

Ce se întâmplă cu zona euro

Proiecțiile din zona euro relevă un ritm anual de creștere a PIB real de 1,1% în anul 2019, 1,2% în 2020 și 1,4% în 2021. Balanța riscurilor la adresa perspectivelor creșterii economice pentru zona euro rămâne înclinată în sensul unui nivel mai redus al acesteia. Aceste riscuri se referă, în principal, la prezența pe o perioadă prelungită a incertitudinilor legate de factori geopolitici, a amenințării tot mai pregnante a protecționismului și a vulnerabilităților pe piețele emergente.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă zona euro este aceea că economiile celor 19 state membre au nevoie de stimuli economici care să permită o tranziție de la expansionismul comercial (prioritizarea exporturilor) către comerțul intern de pe piața unică, care să asigure bunurile și serviciile de care are nevoie Uniunea Europeană în scopul  limitării importurilor care devin volatile având în vedere contextul global incert. Ei bine, acești stimuli economici sunt greu de acordat și nici nu pot fi abordați unitar, desi discutăm despre o zonă euro, pentru că politicile economice statale nu sunt unitare și nici cei care gestionează zona euro nu au o viziune protecționistă destul de avansată. La aceasta se adaugă și capacitatea redusă de a produce capital intern precum și presiunea datoriilor suverane care au fost acumulate de statele din zona euro și care solicită măsuri de restructurare economică.

Economia internă, creștere spectaculoasă în domeniul construcțiilor

Pe plan intern, anul 2019 a debutat printr-o accelerare a dinamicii PIB real comparativ cu trimestrul IV 2018 (până la 5 la sută, variație anuală), imprimată de intensificarea absorbției interne, atât la nivelul consumului, cât și al investițiilor. Impulsul transmis asupra importurilor, în paralel cu traiectoria modestă a exporturilor, au condus însă la adâncirea dezechilibrului extern. Cererea de consum a populației a început să resimtă o decelerare, care ar putea fi pusă pe seama adoptării unui comportament mai prudent din partea populației, în asociere cu unele modificări legislative cu impact asupra mediului economic (precum OUG nr. 114/2018), fapt ilustrat de erodarea ușoară a încrederii consumatorilor în trimestrul I, în pofida unor avansuri importante ale salariului net real.

O evoluție similară s-a observat și la nivelul majorității componentelor comerțului cu amănuntul, excepție făcând achizițiile de bunuri pentru dotarea locuinței, a căror variație trimestrială a accelerat semnificativ, odată cu revigorarea sectorului imobiliar. Practic, cea mai semnificativă expansiune în termeni de creștere economică s-a manifestat în sectorul construcții, datorită facilităților fiscale acordate.

În fapt, impredictibilitatea fiscală este cea care a condus la prudență, iar dincolo de raționamentul că prudența în consum este bună pentru consumator, ea are totuși un efect negativ pe partea de ofertă, pentru că încetinirea creșterii cererii de consum afectează dinamica de valorificare a ofertei.

Dinamica anuală la nivelul cifrei de afaceri din comerț și servicii a decelerat în prima jumătate a anului 2019 până la aproximativ 7%, evoluție atribuită achizițiilor de bunuri nealimentare. În schimb, vânzările de mărfuri alimentare și-au dublat rata de creștere (până la 6,8 %), parcursul robust din ultimii ani al acestui segment fiind așteptat să continue, după cum sugerează investițiile anunțate pentru perioada 2019-2020, care sunt de natură să antreneze consolidarea cotei de piață a lanțurilor moderne de retail (circa 62% în 2018, cu 2 puncte procentuale peste cea din anul precedent).

Intensificarea creșterii economice a fost susținută și de revigorarea formării brute de capital fix (+3,9 %, față de -3,2 % în trimestrul IV 2018, variații anuale), pe fondul expansiunii lucrărilor de construcții. În schimb, achizițiile de echipamente s-au ajustat (după saltul din trimestrul IV 2018) și au o creștere moderată în următoarea perioadă.

Industria în scădere

În sens opus a evoluat sectorul industrial, dinamica anuală a volumului producției ramurii prelucrătoare fiind în scădere moderată. Impactul asupra productivității muncii a fost atenuat ușor de adâncirea în teritoriul negativ a variației anuale a numărului de salariați din acest sector, în contextul în care procentul operatorilor din industrie ce consideră că forța de muncă insuficientă și inadecvată le limitează dezvoltarea afacerii a atins un nou maxim post-criză.

Decisive pentru evoluția nefavorabilă a acestui sector economic au fost coordonatele cererii externe. Fragilitatea segmentului industrial european și perspectivele rezervate pentru perioada următoare, vizibile în cazul principalilor parteneri comerciali (îndeosebi Germania), s-au regăsit într-o decelerare puternică a comenzilor externe. În aceste condiții, se remarcă dinamici în temperare ale activității în subsectoarele cele mai integrate în lanțurile internaționale de producție (echipamente electrice, industria auto), precum și o reducere a gradului de utilizare a capacităților de producție în toate marile grupe de produse, cu excepția celei producătoare de bunuri de uz curent.

În contextul avansului alert al activității economice în primul trimestru al anului și al unei relative stabilități a numărului persoanelor ocupate, productivitatea muncii pe ansamblul economiei a cunoscut un reviriment (4,8% în termeni anuali), contribuții importante în acest sens revenind sectorului construcții și celui comercial. Dacă în primul caz avansul valorii adăugate s-a produs simultan cu cel al persoanelor ocupate, relevând condițiile favorabile de cerere care au impulsionat puternic lucrările de construcții de clădiri, în cel de-al doilea caz câștigul pare a avea, pe lângă influențele ciclice, și o natură structurală, imprimată de un nou val de expansiune a rețelelor de comerț modern și de proximitate.

Investițiile guvernamentale rămân marea problemă

Execuția bugetului general consolidat a generat deficite în creștere, dar în limitele prevăzute de Tratatul Fiscal al Uniunii Europene (România având obligația de a se încadra intr-un deficit public de 3% din PIB), însă marea problemă a cheltuielilor guvernamentale rămân investițiile, indicator a cărei valoare este la jumătate față de ceea ce s-a propus la început de an.

Din perspectiva cheltuielilor cu salarii și pensii se simte o presiune crescândă pe bugetul public, ponderea fiind de 56% din total alocări publice, dar există și o veste bună și anume aceea că deficitul la bugetul de pensii s-a diminuat de 18 miliarde de lei ccât era în anul 2017 la doar 2 miliarde de lei, în present. Asta înseamnă că rămân mai mulți bani la bugetul de stat care pot fi folosiți în alte sectoare.

Deficitul de cont curent cunoaște în continuare o ușoară depreciere, fiind previzonat să ajungă aproape de 5% din PIB la final de an, pe fondul deprecierii balanței comerciale, însă trebuie menționat faptul că deprecierea balanței comerciale are la bază cauze structural, fiind pusă pe seama consumului intermediar din sectorul productiv și nu pe seama consumului final al populației.

Deficitul de cont curent este însă contracarat de intrările de capital din investițiile străine directe, în crestere cu 22,3% față de aceeași perioadă a anului trecut și cu un aport net de capital de 2,9 miliarde euro.

La aceasta se adaugă aproximativ 3 miliarde euro deconturi din fonduri europene cu Comisia European în acest an.

Ca rezultat al acestei dinamici nu există o presiune suplimentară pe cursul valutar leu/euro, ceea ce este pozitiv pentru economia românească cu activitate intrenă, dar și cea bazată pe schimburi intrenaționale.

Din contra, tendința pe cursul valutar este una de apreciere și acets fap teste datorat în primul rând diferențialului de dobândă de politică monetară internă, dobândă real pozitivă față de dobânzile negative care s emanifestă pe piața europeană. Practic avem o cerere crescută de lei și nu de valută, iar deficitul de balanța comercială nu afectează tendința de apreciere, pentru că există lichiditate pe zona de valută. Dezavantajul la tendința de apreciere este acela că ea vine cu o creștere a costului de finanțare, ceea ce se resimte în costurile excepționale ale companiilor. Dacă la acest fenomen adăugăm și un cost de finanțare crescut al statului, tendinta de creștere a costului de finanțare privată poate fi ușor de anticipat. Aceasta tendință poate fi contracarată de viziunea pe viitorul buget, pentru că dacă anul acesta România a avut un necesar de finanțare de 8% din PIB, condiția ca costurile de finantare privată sa nu crească este ca necesarul de finanțare statal să rămână cel puțin constantă, deși ar fi de dorit să scadă.

Vestea economică a anului 2019 este trecerea pieței de capital din România la statutul de piaţă emergentă secundară, iar acest nou statut înseamnă noi posibilităţi de investiţii. Fonduri mult mai mari decât cele de până acum şi care gestionează sute de miliarde de euro vor putea să investească în România în următorii ani. Tocmai de aceea, investitorii români ar putea să beneficieze pe termen lung de această promovare fructificând randamentele oferite de oportunităţile investiţionale pe bursă.

 

În sinteză, ca rezultate și indicatori macroeconimici la final de an, estimarea mea este următoarea:

Creștere economică an 2019: 4,2% din PIB

PIB 2019 : 218 miliarde euro

Sold balanță comercială: – 7,51% din PIB

Deficitul de cont curent: -4,8% din PIB

Deficit public: 3% din PIB

Inflația la final de an: 3,3%

Cursul valutar leu/euro: 4,78

Rata șomajului: 3,9%

Datoria publică: 34,9% din PIB

Rata medie a dobânzilor la titluri de stat: 3,8%

Investiții publice: 3% din PIB